2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.

DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.

decopertare sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~tări / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperișului unei construcții Si: decopertat1 (1), decopertă (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață) Si: decopertat1 (2), decopertă (2).

decopertáre s. f.1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare. R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire.2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Pref. de- + coperta.

DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta.

decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des1- + coperta.

DESCOPERTÁ vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].

DESCOPERTÁRE s.f. (Geol.) Operație de îndepărtare a rocilor sterile care acoperă un zăcământ. [< descoperta].

DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)

decopertá vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)

A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*decopertáre s. f., g.-d. art. decopertắrii; pl. decopertắri

decopertáre s.f., pl. decopertări

*decopertá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoperteáză

decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză

Intrare: decopertare
decopertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decopertare
  • decopertarea
plural
  • decopertări
  • decopertările
genitiv-dativ singular
  • decopertări
  • decopertării
plural
  • decopertări
  • decopertărilor
vocativ singular
plural
descopertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descopertare
  • descopertarea
plural
  • descopertări
  • descopertările
genitiv-dativ singular
  • descopertări
  • descopertării
plural
  • descopertări
  • descopertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decoperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoperta
  • decopertare
  • decopertat
  • decopertatu‑
  • decopertând
  • decopertându‑
singular plural
  • decopertea
  • decopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decopertez
(să)
  • decopertez
  • decopertam
  • decopertai
  • decopertasem
a II-a (tu)
  • decopertezi
(să)
  • decopertezi
  • decopertai
  • decopertași
  • decopertaseși
a III-a (el, ea)
  • decopertea
(să)
  • decoperteze
  • decoperta
  • decopertă
  • decopertase
plural I (noi)
  • decopertăm
(să)
  • decopertăm
  • decopertam
  • decopertarăm
  • decopertaserăm
  • decopertasem
a II-a (voi)
  • decopertați
(să)
  • decopertați
  • decopertați
  • decopertarăți
  • decopertaserăți
  • decopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • decopertea
(să)
  • decoperteze
  • decopertau
  • decoperta
  • decopertaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoperta
  • descopertare
  • descopertat
  • descopertatu‑
  • descopertând
  • descopertându‑
singular plural
  • descopertea
  • descopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descopertez
(să)
  • descopertez
  • descopertam
  • descopertai
  • descopertasem
a II-a (tu)
  • descopertezi
(să)
  • descopertezi
  • descopertai
  • descopertași
  • descopertaseși
a III-a (el, ea)
  • descopertea
(să)
  • descoperteze
  • descoperta
  • descopertă
  • descopertase
plural I (noi)
  • descopertăm
(să)
  • descopertăm
  • descopertam
  • descopertarăm
  • descopertaserăm
  • descopertasem
a II-a (voi)
  • descopertați
(să)
  • descopertați
  • descopertați
  • descopertarăți
  • descopertaserăți
  • descopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • descopertea
(să)
  • descoperteze
  • descopertau
  • descoperta
  • descopertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decopertare descopertare

  • 1. Acțiunea de a decoperta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi decoperta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decoperta descoperta

  • 1. A desface acoperișul unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. prin specializare A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. A îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.
        surse: MDN '00

etimologie:

  • Prefix de- + coperta.
    surse: DEX '09