decopertare sf [At: DEX² / V: desc~ / Pl: ~tări / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperișului unei construcții Si: decopertat¹ (1), decopertă (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață) Si: decopertat¹ (2), decopertă (2).

decopertare s. f. ♦ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare.” R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire. ♦ 2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)

descopertare sf vz decopertare

DESCOPERTARE s.f. (Geol.) Operație de îndepărtare a rocilor sterile care acoperă un zăcămînt. [< descoperta].

decopertare s. f., g.-d. art. decopertării; pl. decopertări

*decopertare s. f., g.-d. art. decopertării; pl. decopertări

decopertare s.f., pl. decopertări