decopertare s. f. ♦ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare.” R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire. ♦ 2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)