DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Pref. de- + coperta.

decoperta vt [At: DEX² / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des¹- + coperta.

DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)

decopertá vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)

A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.

DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Pref. de- + copertă.

decopértă sf [At: DEX² / V: desc~ / Pl: ~te / E: des- + copertă] 1-2 Decopertare (1-2).

descoperta v vz decoperta

descopértă sf vz decopertă

DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Des¹- + copertă.

DESCOPERTÁ vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].

DESCOPÉRTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte].

DECOPÉRTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)

*decoperta (a ~) vb., ind. prez. 3 decopertează

decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză