7 definiții pentru decopertă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Pref. de- + copertă.
decopertă sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~te / E: des- + copertă] 1-2 Decopertare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Des1- + copertă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECOPERTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descopertă sf vz decopertă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pămînt aflat deasupra zăcămîntului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: decopertă
decopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
descopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
decopertă, decopertesubstantiv feminin
- 1. Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: decopertare
etimologie:
- Prefix de- + copertă. DEX '09