2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Pref. de- + coperta.

decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).

DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Des1- + coperta.

DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)

decoperta vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)

A DECOPERTA ~ez tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.

DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Pref. de- + copertă.

DESCOPERTA vb. I v. decoperta.

DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.

decopertă sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~te / E: des- + copertă] 1-2 Decopertare (1-2).

DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Des1- + copertă.

DESCOPERTA vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].

DESCOPERTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pămînt aflat deasupra zăcămîntului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte].

DECOPERTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decoperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decopertez, 3 decopertea; conj. prez. 1 sg. să decopertez, 3 să decoperteze

*decoperta (a ~) vb., ind. prez. 3 decopertea

decoperta vb., ind. prez.1 sg. decopertez, 3 sg. și pl. decopertea

Intrare: decoperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoperta
  • decopertare
  • decopertat
  • decopertatu‑
  • decopertând
  • decopertându‑
singular plural
  • decopertea
  • decopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decopertez
(să)
  • decopertez
  • decopertam
  • decopertai
  • decopertasem
a II-a (tu)
  • decopertezi
(să)
  • decopertezi
  • decopertai
  • decopertași
  • decopertaseși
a III-a (el, ea)
  • decopertea
(să)
  • decoperteze
  • decoperta
  • decopertă
  • decopertase
plural I (noi)
  • decopertăm
(să)
  • decopertăm
  • decopertam
  • decopertarăm
  • decopertaserăm
  • decopertasem
a II-a (voi)
  • decopertați
(să)
  • decopertați
  • decopertați
  • decopertarăți
  • decopertaserăți
  • decopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • decopertea
(să)
  • decoperteze
  • decopertau
  • decoperta
  • decopertaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoperta
  • descopertare
  • descopertat
  • descopertatu‑
  • descopertând
  • descopertându‑
singular plural
  • descopertea
  • descopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descopertez
(să)
  • descopertez
  • descopertam
  • descopertai
  • descopertasem
a II-a (tu)
  • descopertezi
(să)
  • descopertezi
  • descopertai
  • descopertași
  • descopertaseși
a III-a (el, ea)
  • descopertea
(să)
  • descoperteze
  • descoperta
  • descopertă
  • descopertase
plural I (noi)
  • descopertăm
(să)
  • descopertăm
  • descopertam
  • descopertarăm
  • descopertaserăm
  • descopertasem
a II-a (voi)
  • descopertați
(să)
  • descopertați
  • descopertați
  • descopertarăți
  • descopertaserăți
  • descopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • descopertea
(să)
  • descoperteze
  • descopertau
  • descoperta
  • descopertaseră
Intrare: decopertă
decopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decopertă
  • decoperta
plural
  • decoperte
  • decopertele
genitiv-dativ singular
  • decoperte
  • decopertei
plural
  • decoperte
  • decopertelor
vocativ singular
plural
descopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descopertă
  • descoperta
plural
  • descoperte
  • descopertele
genitiv-dativ singular
  • descoperte
  • descopertei
plural
  • descoperte
  • descopertelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decoperta, decopertezverb

  • 1. A desface acoperișul unei construcții. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. prin specializare A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. A îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. MDN '00
etimologie:
  • Prefix de- + coperta. DEX '09

decopertă, decopertesubstantiv feminin

  • 1. Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: decopertare
etimologie:
  • Prefix de- + copertă. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.