2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONTRACTÁRE, decontractări, s. f. Faptul de a se decontracta.V. decontracta.

DECONTRACTÁRE, decontractări, s. f. Faptul de a se decontracta.V. decontracta.

decontractare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: decontracta] 1 Revenire a mușchilor la poziția relaxată după o contracție Si: decontractat1 (1), decontracție. 2 Destindere.

DECONTRACTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decontracta; destindere, relaxare (a mușchilor); decontracturare, decontracție. [< decontracta].

DECONTRACTÁ, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mușchi) A-și reveni în poziție relaxată după o contracție. ♦ Fig. (Despre oameni) A se destinde. – Din fr. décontracter.

decontracta vr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr décontracter] 1 (D. mușchi) A-și reveni la poziția relaxată după o contracție. 2 (D. oameni) A se destinde.

DECONTRACTÁ, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mușchi) A-și reveni după o contracție. ♦ Fig. (Despre oameni) A se destinde. – Din fr. décontracter.

DECONTRACTÁ vb. I. tr., refl. A face să înceteze contracția unui mușchi; a (se) destinde, a (se) relaxa. [< fr. décontracter].

DECONTRACTÁ vb. refl. 1. (despre mușchi) a-și reveni după o contracție. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. décontracter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*decontractá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se decontracteáză

decontractá vb., ind. prez.1 sg.decontractéz, 3 sg. și pl. decontracteáză

Intrare: decontractare
decontractare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decontractare
  • decontractarea
plural
  • decontractări
  • decontractările
genitiv-dativ singular
  • decontractări
  • decontractării
plural
  • decontractări
  • decontractărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decontracta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decontracta
  • decontractare
  • decontractat
  • decontractatu‑
  • decontractând
  • decontractându‑
singular plural
  • decontractea
  • decontractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decontractez
(să)
  • decontractez
  • decontractam
  • decontractai
  • decontractasem
a II-a (tu)
  • decontractezi
(să)
  • decontractezi
  • decontractai
  • decontractași
  • decontractaseși
a III-a (el, ea)
  • decontractea
(să)
  • decontracteze
  • decontracta
  • decontractă
  • decontractase
plural I (noi)
  • decontractăm
(să)
  • decontractăm
  • decontractam
  • decontractarăm
  • decontractaserăm
  • decontractasem
a II-a (voi)
  • decontractați
(să)
  • decontractați
  • decontractați
  • decontractarăți
  • decontractaserăți
  • decontractaseți
a III-a (ei, ele)
  • decontractea
(să)
  • decontracteze
  • decontractau
  • decontracta
  • decontractaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decontractare

etimologie:

  • vezi decontracta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decontracta

  • 1. (Despre mușchi) A-și reveni în poziție relaxată după o contracție.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: