opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

DECONTARE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.

DECONTARE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.

decontare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: deconta] 1 Justificare detaliată, pe bază de acte, a întrebuințării unei sume (primite) Si: decontat1 (1). 2 Înapoiere a banilor cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice Si: decontat1 (2). 3 (Rar) Decont (3).

DECONTARE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite. Comisia de revizie verifică în mod amănunțit decontările cu membrii gospodăriei colective, dezvăluie orice greșeală în dauna membrilor sau a gospodăriei și greșelile în calcularea zilelor-muncă. STAT. GOSP. AGR. 47. Decontările contabile anuale centralizate asupra execuției planurilor de venituri și cheltuieli... se întocmesc și se înaintează organelor financiare superioare. B. O. 1951, 764.

DECONTARE s.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta].

DECONTA, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.

DECONTA, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.

deconta [At: DEX / Pl: ~tez / E: fr decompter] 1 A justifica detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). 2 A înapoia banii cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca în părțile componente o sumă cheltuită sau care urmează a fi cheltuită.

DECONTA, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat întrebuințarea unei sume primite sau provenite dintr-o operație oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare.

DECONTA vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter].

DECONTA vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter)

A DECONTA ~ez tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter

Ortografice DOOM

decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări

decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări

decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări

deconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decontez, 3 decontează; conj. prez. 1 sg. să decontez, 3 să deconteze

deconta (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 decontează

deconta vb., ind. prez. 1 sg. decontez, 3 sg. și pl. decontează; conj. prez. 3 sg. și pl. deconteze; ger. decontând

deconta

Sinonime

DECONTARE s. (FIN.) decont. (A face o ~.)

Intrare: decontare
decontare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decontare
  • decontarea
plural
  • decontări
  • decontările
genitiv-dativ singular
  • decontări
  • decontării
plural
  • decontări
  • decontărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconta
  • decontare
  • decontat
  • decontatu‑
  • decontând
  • decontându‑
 singular plural
  • decontează
  • decontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decontez
 (să)
  • decontez
  • decontam
  • decontai
  • decontasem
a II-a (tu)
  • decontezi
 (să)
  • decontezi
  • decontai
  • decontași
  • decontaseși
a III-a (el, ea)
  • decontează
 (să)
  • deconteze
  • deconta
  • decontă
  • decontase
plural I (noi)
  • decontăm
 (să)
  • decontăm
  • decontam
  • decontarăm
  • decontaserăm
  • decontasem
a II-a (voi)
  • decontați
 (să)
  • decontați
  • decontați
  • decontarăți
  • decontaserăți
  • decontaseți
a III-a (ei, ele)
  • decontează
 (să)
  • deconteze
  • decontau
  • decontară
  • decontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decontare, decontărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decont
    • format_quote Comisia de revizie verifică în mod amănunțit decontările cu membrii gospodăriei colective, dezvăluie orice greșeală în dauna membrilor sau a gospodăriei și greșelile în calcularea zilelor-muncă. STAT. GOSP. AGR. 47. DLRLC
    • format_quote Decontările contabile anuale centralizate asupra execuției planurilor de venituri și cheltuieli... se întocmesc și se înaintează organelor financiare superioare. B. O. 1951, 764. DLRLC
etimologie:
  • vezi deconta DEX '09 DEX '98 DN

deconta, decontezverb

  • 1. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A deconta cheltuielile de deplasare. DLRLC
  • 2. A lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.