2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.

decoltat2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~ați, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poartă haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.

decoltat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).

DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.

DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre veșminte) Răscroit la gît în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poartă astfel de veșminte. Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; fără perdea. Glume decoltate.

DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].

DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)

DECOLTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decență; nerușinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta

decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.

*decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.

DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.

DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.

DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].

DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)

A DECOLTÁ ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter

*decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decoltát adj. m., pl. decoltáți; f. sg. decoltátă, pl. decoltáte

decoltá (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decolteáză

decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. și pl. decolteáză

arată toate definițiile

Intrare: decoltat
decoltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoltat
  • decoltatul
  • decoltatu‑
  • decolta
  • decoltata
plural
  • decoltați
  • decoltații
  • decoltate
  • decoltatele
genitiv-dativ singular
  • decoltat
  • decoltatului
  • decoltate
  • decoltatei
plural
  • decoltați
  • decoltaților
  • decoltate
  • decoltatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decolta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decolta
  • decoltare
  • decoltat
  • decoltatu‑
  • decoltând
  • decoltându‑
singular plural
  • decoltea
  • decoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoltez
(să)
  • decoltez
  • decoltam
  • decoltai
  • decoltasem
a II-a (tu)
  • decoltezi
(să)
  • decoltezi
  • decoltai
  • decoltași
  • decoltaseși
a III-a (el, ea)
  • decoltea
(să)
  • decolteze
  • decolta
  • decoltă
  • decoltase
plural I (noi)
  • decoltăm
(să)
  • decoltăm
  • decoltam
  • decoltarăm
  • decoltaserăm
  • decoltasem
a II-a (voi)
  • decoltați
(să)
  • decoltați
  • decoltați
  • decoltarăți
  • decoltaserăți
  • decoltaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoltea
(să)
  • decolteze
  • decoltau
  • decolta
  • decoltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decoltat

  • 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89.
      surse: DLRLC
    • E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232.
      surse: DLRLC
    • [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Fără perdea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: impudic indecent necuviincios attach_file un exemplu
    exemple
    • Glume decoltate.
      surse: DLRLC

etimologie:

decolta

  • 1. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: