2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (5)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) insignifiant, palid, șters. – V. decolora.
decolorat2, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / V: desc~ / Pl: ~ați, ~e / E: decolora] 1 (D. țesături) Care și-a pierdut culoarea datorită spălării, soarelui etc. 2 (Fig) Care și-a pierdut importanța, relevanța. 3 Care a fost tratat cu substanțe decolorante în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decolorat1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decolora] 1-2 Decolorare (1,3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut culoarea cu care a fost colorat la început, care are o culoare ștearsă, lipsită de strălucire; fig. palid, ofilit. Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37. Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12. L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DECOLORA și A SE DECOLORA. 2) fig. (mai ales despre stil) Care este lipsit de expresie; inexpresiv; palid; șters; fad. /v. a decolora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. ♦ A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă; fig. a deveni sau a face să devină insignifiant; a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decolora [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~rez / E: fr décolorer] 1-2 vtr (D. țesături) (A deveni sau) a face să devină lipsit de culoare, datorită spălării, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face să devină șters, insignifiant. 5-6 vt A înlătura (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc. folosind decoloranți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descolorat, ~ă a vz decolorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolorat, ~ă a vz decolorat corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECOLORA, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre țesături) A-și pierde culoarea (prin spălare repetată, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. ♦ A căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă, mai puțin vie. (Fig.) Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ♦ Tranz. A înlătura, total sau parțial, prin diferite procedee, culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORA vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORA vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECOLORA ~ez tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DECOLORA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se șterge. 2) (despre culori) A deveni mai puțin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decolora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolorez, 3 decolorează; conj. prez. 1 sg. să decolorez, 3 să decoloreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decolora (a ~) vb., ind. prez. 3 decolorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decolora vb., ind. prez. 1 sg. decolorez, 3 sg. și pl. decolorează; conj. prez. 3 sg. și pl. decoloreze; ger. decolorând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decolora
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
decolorez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECOLORAT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material textil ~).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECOLORAT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit. spălătuit. (Un material ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLORA vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECOLORA vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) decolora ≠ a (se) colora
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
decolorat, decoloratăadjectiv
- 1. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă. DEX '09 DLRLC
- Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37. DLRLC
- Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
- L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143. DLRLC
- 1.1. Despre abstracte: insignifiant, ofilit, palid, șters. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: insignifiant ofilit palid șters
-
etimologie:
- decolora DEX '98 DEX '09
decolora, decolorezverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. DEX '09 DLRLC DNantonime: colora
- O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. DLRLC
- 1.1. A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă. DEX '09 DLRLC
- Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. DLRLC
- Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. DLRLC
- În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. DLRLC
- Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. DLRLC
- 1.1.1. A deveni sau a face să devină insignifiant. DEX '09sinonime: păli
-
-
- 2. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- décolorer DEX '09 DEX '98 DN
- decolorare DEX '09 DEX '98 DN