2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLORÁT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) insignifiant, palid, șters. – V. decolora.

decolorat1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decolora] 1-2 Decolorare (1,3).

decolorat2, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / V: desc~ / Pl: ~ați, ~e / E: decolora] 1 (D. țesături) Care și-a pierdut culoarea datorită spălării, soarelui etc. 2 (Fig) Care și-a pierdut importanța, relevanța. 3 Care a fost tratat cu substanțe decolorante în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc.

DECOLORÁT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora.

DECOLORÁT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut culoarea cu care a fost colorat la început, care are o culoare ștearsă, lipsită de strălucire; fig. palid, ofilit. Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37. Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12. L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143.

DECOLORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DECOLORA și A SE DECOLORA. 2) fig. (mai ales despre stil) Care este lipsit de expresie; inexpresiv; palid; șters; fad. /v. a decolora

*decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-.

DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. ♦ A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă; fig. a deveni sau a face să devină insignifiant; a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

decolorá [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~réz / E: fr décolorer] 1-2 vtr (D. țesături) (A deveni sau) a face să devină lipsit de culoare, datorită spălării, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face să devină șters, insignifiant. 5-6 vt A înlătura (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc. folosind decoloranți.

DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

DECOLORÁ, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre țesături) A-și pierde culoarea (prin spălare repetată, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. ♦ A căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă, mai puțin vie. (Fig.) Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ♦ Tranz. A înlătura, total sau parțial, prin diferite procedee, culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.

DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].

DECOLORÁ vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)

A SE DECOLORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se șterge. 2) (despre culori) A deveni mai puțin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare

A DECOLORÁ ~éz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare

decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.

*decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decolorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoloreáză

decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. și pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decoloréze; ger. decolorând

arată toate definițiile

Intrare: decolorat
decolorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decolorat
  • decoloratul
  • decoloratu‑
  • decolora
  • decolorata
plural
  • decolorați
  • decolorații
  • decolorate
  • decoloratele
genitiv-dativ singular
  • decolorat
  • decoloratului
  • decolorate
  • decoloratei
plural
  • decolorați
  • decoloraților
  • decolorate
  • decoloratelor
vocativ singular
plural
Intrare: decolora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decolora
  • decolorare
  • decolorat
  • decoloratu‑
  • decolorând
  • decolorându‑
singular plural
  • decolorea
  • decolorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolorez
(să)
  • decolorez
  • decoloram
  • decolorai
  • decolorasem
a II-a (tu)
  • decolorezi
(să)
  • decolorezi
  • decolorai
  • decolorași
  • decoloraseși
a III-a (el, ea)
  • decolorea
(să)
  • decoloreze
  • decolora
  • decoloră
  • decolorase
plural I (noi)
  • decolorăm
(să)
  • decolorăm
  • decoloram
  • decolorarăm
  • decoloraserăm
  • decolorasem
a II-a (voi)
  • decolorați
(să)
  • decolorați
  • decolorați
  • decolorarăți
  • decoloraserăți
  • decoloraseți
a III-a (ei, ele)
  • decolorea
(să)
  • decoloreze
  • decolorau
  • decolora
  • decoloraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decolorat

  • 1. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37.
      surse: DLRLC
    • Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12.
      surse: DLRLC
    • L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi decolora
    surse: DEX '98 DEX '09

decolora

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: colora attach_file un exemplu
    exemple
    • O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • figurat Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49.
        surse: DLRLC
      • figurat Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192.
        surse: DLRLC
      • figurat În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7.
        surse: DLRLC
      • Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: