17 definiții pentru declinație declinațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial. ◊ Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.

declinație sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 9 / V: ~iune, ~năciune, ~nățiune / Pl: ~ii / E: fr déclinaison, lat declinatio, -onis] 1-2 Declinare (1-2). 3 Unghi format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. 4 (Îs) ~ magnetică Unghi format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici.

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; învechit) Declinare (1). Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbi străine. RUSSO, S. 53. ♦ (Învechit) Rostire de către cineva a numelui și a calității sale în fața altei persoane. V. prezentare. Te rog să mă norocești cu declinația numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002. 2. (Astron.) Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♦ (Fiz.) Declinație magnetică = unghiul spre est sau spre vest format de meridianul magnetic cu meridianul geografic al unui loc.

DECLINÁȚIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ◊ Declinație magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. [Var. declinațiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione].

DECLINÁȚIE s. f. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial. ♦ ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio)

DECLINÁȚIE ~i f. astr. Coordonată exprimată prin mărimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginară care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cerească. ◊ ~ magnetică unghi format de meridianul magnetic al unui loc și de meridianul geografic. [Art. declinația; G.-D. declinației; Sil. -ți-e] /<fr. declination, lat. declinatio, ~onis

DECLINAȚIÚNE s. f. v. declinație.

DECLINAȚIÚNE s. f. v. declinație.

DECLINAȚIÚNE s.f. v. declinație.

declinați(un)e f. l. Astr. distanța unui astru la ecuatorul ceresc; 2. unghiul format de acul magnetic cu meridiana; 3. Gram. totalitatea dezinențelor unei vorbe variabile.

*declinațiúne f. (lat. declinátio, -ónis). Gram. Șir de forme numite cazurĭ pin care trec, în unele limbĭ, cuvintele declinabile. Astr. Depărtarea uneĭ stele de ecŭatoru ceresc. Unghi pe care-l face acu magnetic la est orĭ la vest în raport cu meridiana. – Și -ație și (în gram.) maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declináție (de-cli-, -ți-e) s. f., art. declináția (-ți-a), g.-d. art. declináției; pl. declináții, art. declináțiile (-ți-i-)

declináție s. f. (sil. -cli-, -ți-e), art. declináția (sil. -ți-a), g.-d. art. declináției; pl. declináții, art. declináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECLINAȚIE s. (GRAM.) declinare, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)

Intrare: declinație
declinație substantiv feminin
  • silabație: de-cli-na-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declinație
  • declinația
plural
  • declinații
  • declinațiile
genitiv-dativ singular
  • declinații
  • declinației
plural
  • declinații
  • declinațiilor
vocativ singular
plural
declinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declinațiune
  • declinațiunea
plural
  • declinațiuni
  • declinațiunile
genitiv-dativ singular
  • declinațiuni
  • declinațiunii
plural
  • declinațiuni
  • declinațiunilor
vocativ singular
plural

declinație declinațiune

  • exemple
    • Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbi străine. RUSSO, S. 53.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Rostire de către cineva a numelui și a calității sale în fața altei persoane.
      exemple
      • Te rog să mă norocești cu declinația numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002.
        surse: DLRLC
  • 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: