DECLINAȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial. ◊ Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic. [Var.: declinațiune s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.