8 definiții pentru declamativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

declamativ, ~ă av, a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr déclamatif] (Rar) 1-2 (Într-un mod) care seamănă cu declamarea (2). 3-4 (În mod) emfatic.

DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*declamatív (de-cla-) adj. m., pl. declamatívi; f. declamatívă, pl. declamatíve

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: declamativ
declamativ adjectiv
  • silabație: de-cla- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declamativ
  • declamativul
  • declamativu‑
  • declamati
  • declamativa
plural
  • declamativi
  • declamativii
  • declamative
  • declamativele
genitiv-dativ singular
  • declamativ
  • declamativului
  • declamative
  • declamativei
plural
  • declamativi
  • declamativilor
  • declamative
  • declamativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declamativ

etimologie: