2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decalcat2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: decalca] (D. desen) Copiat, reprodus întocmai după model, de obicei, pe o hârtie transparentă, suprapusă.

decalcat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decalca] Decalcare (1).

DECALCÁT, -Ă, decalcați, -te, adj. 1. (Despre desene) Copiat, reprodus întocmai după model, de obicei pe o hîrtie transparentă suprapusă. ♦ (Despre copii de desene) Imprimat, reprodus pe altă hîrtie, pe o placă de metal, pe piatră, stofă, vase de porțelan etc. 2. (Lingv.; despre cuvinte, locuțiuni, expresii) Calchiat (2).

DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decálc] – Din fr. décalquer.

decalca vt [At: CADE / Pzi: ~cálc / E: fr décalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.

DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.[1]

  1. Prez. ind. și decalchez (vezi DEX’09). — LauraGellner

DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A calchia (1). ♦ A transpune un desen pe hîrtie, pe o placă, pe stofă, pe un vas de porțelan etc. 2. (Lingv.) A calchia (2).

DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].

DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)

A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer

decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.

*decálc, a -á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 decalcheáză; conj. prez. 3 decalchéze

decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schiță.)

Intrare: decalcat
decalcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalcat
  • decalcatul
  • decalcatu‑
  • decalca
  • decalcata
plural
  • decalcați
  • decalcații
  • decalcate
  • decalcatele
genitiv-dativ singular
  • decalcat
  • decalcatului
  • decalcate
  • decalcatei
plural
  • decalcați
  • decalcaților
  • decalcate
  • decalcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decalca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
singular plural
  • decalchea
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalchez
(să)
  • decalchez
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalchezi
(să)
  • decalchezi
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalchea
(să)
  • decalcheze
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
(să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
(să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalchea
(să)
  • decalcheze
  • decalcau
  • decalca
  • decalcaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
singular plural
  • decalcă
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalc
(să)
  • decalc
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalci
(să)
  • decalci
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalcă
(să)
  • decalce
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
(să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
(să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalcă
(să)
  • decalce
  • decalcau
  • decalca
  • decalcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decalcat

  • 1. (Despre desene) Copiat, reprodus întocmai după model, de obicei pe o hârtie transparentă suprapusă.
    surse: DLRLC sinonime: copiat (adj.) reprodus
    • 1.1. (Despre copii de desene) Imprimat, reprodus pe altă hârtie, pe o placă de metal, pe piatră, stofă, vase de porțelan etc.
      surse: DLRLC
  • 2. lingvistică (Despre cuvinte, locuțiuni, expresii) Calchiat.
    surse: DLRLC

etimologie:

decalca

  • 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: copia
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: