opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECALCARE, decalcări, s. f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. – V. decalca.

DECALCARE, decalcări, s. f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. – V. decalca.

decalcare sf [At: LTR2 / Pl: ~cări / E: decalca] 1 Efectuare a unui decalc (1) Si: decalcat1. 2 (Lin; rar) Calchiere.

DECALCARE, decalcări, s. f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei; calchiere.

DECALCARE s.f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. [< decalca].

DECALCA, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decalc] – Din fr. décalquer.

decalca vt [At: CADE / Pzi: ~calc / E: fr décalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.

DECALCA, decalc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.[1]

  1. Prez. ind. și decalchez (vezi DEX’09). — LauraGellner

DECALCA, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A calchia (1). ♦ A transpune un desen pe hîrtie, pe o placă, pe stofă, pe un vas de porțelan etc. 2. (Lingv.) A calchia (2).

DECALCA vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hîrtie transparentă, pe o altă hîrtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decalc, -chez. / < fr. décalquer].

DECALCA vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)

A DECALCA decalc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer

decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.

*decálc, a -á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decalcare s. f., g.-d. art. decalcării; pl. decalcări

decalcare s. f., g.-d. art. decalcării; pl. decalcări

decalcare s. f., g.-d. art. decalcării; pl. decalcări

decalca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decalchez, 3 decalchează; conj. prez. 1 sg. să decalchez, 3 să decalcheze; ger. decalchind[1]

  1. Formă greșită? Probabil decalcând. — gall

decalca (a ~) vb., ind. prez. 3 decalchează; conj. prez. 3 să decalcheze

decalca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decalcă/decalchează; conj. prez. 3 sg. și pl. decalce/decalcheze

decalchez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECALCARE s. calchiere. (~ unui desen pe hârtie de calc.)

DECALCARE s. calchiere. (~ unui desen pe hîrtie de calc.)

DECALCA vb. v. calchia.

DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schiță.)

Intrare: decalcare
decalcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalcare
  • decalcarea
plural
  • decalcări
  • decalcările
genitiv-dativ singular
  • decalcări
  • decalcării
plural
  • decalcări
  • decalcărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: decalca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
 singular plural
  • decalchează
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalchez
 (să)
  • decalchez
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalchezi
 (să)
  • decalchezi
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalchează
 (să)
  • decalcheze
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
 (să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
 (să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalchează
 (să)
  • decalcheze
  • decalcau
  • decalcară
  • decalcaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
 singular plural
  • decalcă
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalc
 (să)
  • decalc
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalci
 (să)
  • decalci
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalcă
 (să)
  • decalce
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
 (să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
 (să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalcă
 (să)
  • decalce
  • decalcau
  • decalcară
  • decalcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decalcare, decalcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: calchiere
etimologie:
  • vezi decalca DEX '09 DEX '98 DN

decalca, decalchezverb

  • 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: copia
  • 2. lingvistică Calchia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: calchia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.