2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decálc sn [At: L. ROM. 1953, nr. 3, 90 / Pl: ~uri / E: fr décalque] 1 Desen, model etc. reprodus pe o hârtie sau pe o suprafață oarecare după modelul executat pe o hârtie transparentă, pe calc. 2 (Lin; rar) Calc.

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.

DECÁLC, decalcuri, s. n. (Lingv.) Calc. Amintim aici numai sistemul nostru de numărătoare de la 11-19 și de la 20-99, care e un decalc după slavă. L. ROM. 1953, nr. 3, 90.

decálc s. n., pl. decálcuri

decálc s. n., pl. decálcuri

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque].

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque)

DECÁLC ~uri n. 1) Desen obținut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. décalque

decalc n. lucrarea și rezultatul decalcării (= fr. décalque).

*decálc, a -á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.

decalcá vt [At: CADE / Pzi: ~cálc / E: fr décalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.

DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decálc] – Din fr. décalquer.

DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.

Prez. ind. și decalchez (vezi DEX'09). - LauraGellner

decalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 decalcheáză; conj. prez. 3 decalchéze

decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze

DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].

DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)

Intrare: decalc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decalc decalcul
plural decalcuri decalcurile
genitiv-dativ singular decalc decalcului
plural decalcuri decalcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: decalca (1 decalc)
decalca (1 decalc) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decalca decalcare decalcat decalcând singular plural
decalcă decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decalc (să) decalc decalcam decalcai decalcasem
a II-a (tu) decalci (să) decalci decalcai decalcași decalcaseși
a III-a (el, ea) decalcă (să) decalce decalca decalcă decalcase
plural I (noi) decalcăm (să) decalcăm decalcam decalcarăm decalcaserăm, decalcasem*
a II-a (voi) decalcați (să) decalcați decalcați decalcarăți decalcaserăți, decalcaseți*
a III-a (ei, ele) decalcă (să) decalce decalcau decalca decalcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)