2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (3). – Din fr. décalque. modificată

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (3). – Din fr. décalque. modificată

decálc sn [At: L. ROM. 1953, nr. 3, 90 / Pl: ~uri / E: fr décalque] 1 Desen, model etc. reprodus pe o hârtie sau pe o suprafață oarecare după modelul executat pe o hârtie transparentă, pe calc. 2 (Lin; rar) Calc.

DECÁLC, decalcuri, s. n. (Lingv.) Calc. Amintim aici numai sistemul nostru de numărătoare de la 11-19 și de la 20-99, care e un decalc după slavă. L. ROM. 1953, nr. 3, 90.

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque].

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque)

DECÁLC ~uri n. 1) Desen obținut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. décalque

decalc n. lucrarea și rezultatul decalcării (= fr. décalque).

*decálc, a -á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.

DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decálc] – Din fr. décalquer.

decalca vt [At: CADE / Pzi: ~cálc / E: fr décalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.

DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.[1]

  1. Prez. ind. și decalchez (vezi DEX’09). — LauraGellner

DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A calchia (1). ♦ A transpune un desen pe hîrtie, pe o placă, pe stofă, pe un vas de porțelan etc. 2. (Lingv.) A calchia (2).

DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].

DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)

A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer

decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 decalcheáză; conj. prez. 3 decalchéze

decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze

arată toate definițiile

Intrare: decalc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalc
  • decalcul
  • decalcu‑
plural
  • decalcuri
  • decalcurile
genitiv-dativ singular
  • decalc
  • decalcului
plural
  • decalcuri
  • decalcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: decalca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
singular plural
  • decalchea
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalchez
(să)
  • decalchez
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalchezi
(să)
  • decalchezi
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalchea
(să)
  • decalcheze
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
(să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
(să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalchea
(să)
  • decalcheze
  • decalcau
  • decalca
  • decalcaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalca
  • decalcare
  • decalcat
  • decalcatu‑
  • decalcând
  • decalcându‑
singular plural
  • decalcă
  • decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalc
(să)
  • decalc
  • decalcam
  • decalcai
  • decalcasem
a II-a (tu)
  • decalci
(să)
  • decalci
  • decalcai
  • decalcași
  • decalcaseși
a III-a (el, ea)
  • decalcă
(să)
  • decalce
  • decalca
  • decalcă
  • decalcase
plural I (noi)
  • decalcăm
(să)
  • decalcăm
  • decalcam
  • decalcarăm
  • decalcaserăm
  • decalcasem
a II-a (voi)
  • decalcați
(să)
  • decalcați
  • decalcați
  • decalcarăți
  • decalcaserăți
  • decalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalcă
(să)
  • decalce
  • decalcau
  • decalca
  • decalcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decalc

  • 1. Procedeu care permite decalcarea.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Hârtie obținută prin decalcare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Desen obținut prin decalcare.
      surse: DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calc attach_file un exemplu
    exemple
    • Amintim aici numai sistemul nostru de numărătoare de la 11-19 și de la 20-99, care e un decalc după slavă. L. ROM. 1953, nr. 3, 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

decalca

  • 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: copia
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: