2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.

DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.

decalare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: decala] 1-2 Neconcordanță (în spațiu sau) în timp cu ceva stabilit anterior Si: decalat1 (1-2). 3 Deplasare a două sau mai multe sisteme tehnice sau organe ale aceluiași sistem, pentru a asigura condiții optime de funcționare.

DECALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; decalaj. [< decala].

DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.

DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.

decala [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr décaler] 1-2 vtr A face să nu mai coincidă (sau a nu mai coincide) cu ceva stabilit anterior Si: a (se) deplasa, a (se) distanța. 3 vt A deplasa două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic pentru a asigura condiții optime de funcționare.

DECALÁ vb. I. tr., refl. A (se) distanța, a nu coincide sau a face să nu (mai coincidă) în spațiu sau în timp (obiecte, fenomene). [< fr. décaler].

DECALÁ vb. tr., refl. a (se) distanța, a nu mai coincide, a face să nu (mai) coincidă în spațiu sau în timp. (< fr. décaler)

A DECALÁ ~éz tranz. 1) A face să se decaleze. 2) (două sau mai multe sisteme tehnice) A distanța pentru a asigura condiții optime de funcționare. /<fr. décaler

A SE DECALÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distanța în spațiu sau în timp. 2) A înceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. décaler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decaláre s. f., g.-d. art. decalắrii; pl. decalắri

decaláre s. f., g.-d. art. decalării; pl. decalări

decalá (a ~) vb., ind. prez. 3 decaleáză

decalá vb., ind. prez. 1 sg. decaléz, 3 sg. și pl. decaleáză

Intrare: decalare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalare
  • decalarea
plural
  • decalări
  • decalările
genitiv-dativ singular
  • decalări
  • decalării
plural
  • decalări
  • decalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decala
  • decalare
  • decalat
  • decalatu‑
  • decalând
  • decalându‑
singular plural
  • decalea
  • decalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalez
(să)
  • decalez
  • decalam
  • decalai
  • decalasem
a II-a (tu)
  • decalezi
(să)
  • decalezi
  • decalai
  • decalași
  • decalaseși
a III-a (el, ea)
  • decalea
(să)
  • decaleze
  • decala
  • decală
  • decalase
plural I (noi)
  • decalăm
(să)
  • decalăm
  • decalam
  • decalarăm
  • decalaserăm
  • decalasem
a II-a (voi)
  • decalați
(să)
  • decalați
  • decalați
  • decalarăți
  • decalaserăți
  • decalaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalea
(să)
  • decaleze
  • decalau
  • decala
  • decalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decalare

  • 1. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decalaj distanțare

etimologie:

  • vezi decala
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decala

  • 1. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: distanța
    • 1.1. tranzitiv A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: