13 definiții pentru debutant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

debutant, ~ă smf [At: MACEDONSCHI, O. IV, 3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débutant] Persoană care debutează într-o carieră artistică, literară Si: începător.

DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care se găsește la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care face primele încercări într-o carieră, mai ales literară sau artistică; persoană fără experiență; începător, novice. Criticul are bucuria creatorului atunci cînd poemul, prezentat de un debutant la redacție, va cîștiga în urma sugestiilor sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 4/1. Ar fi trebuit să-mi aleg un subiect mai puțin greu de tratat pentru ca... să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV 3.

DEBUTÁNT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant].

DEBUTÁNT, -Ă s. m. f. cel care își face debutul; începător, novice. (< fr. débutant)

DEBUTÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care debutează (într-un domeniu de activitate); novice; începător. /<fr. debutant

debutant m. cel ce debutează mai ales pe scenă.

*debutánt, -ă s. și adj. (fr. débutant). Care debutează, care e la începutu cariereĭ: trebuĭe să-ĭ încurajezĭ pe debutanțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBUTANT s. începător, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.)

Intrare: debutant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debutant
  • debutantul
  • debutantu‑
plural
  • debutanți
  • debutanții
genitiv-dativ singular
  • debutant
  • debutantului
plural
  • debutanți
  • debutanților
vocativ singular
  • debutantule
  • debutante
plural
  • debutanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debutant, -ă debutantă

  • 1. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice).
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Criticul are bucuria creatorului atunci cînd poemul, prezentat de un debutant la redacție, va cîștiga în urma sugestiilor sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 4/1.
      surse: DLRLC
    • Ar fi trebuit să-mi aleg un subiect mai puțin greu de tratat pentru ca... să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV 3.
      surse: DLRLC

etimologie: