2 intrări

13 definiții

deburbáre sf [At: LTR2 / Pl: ~bắri / E: deburba] 1 Operație de limpezire a mustului înainte de fermentație Si: deburbaj (1), deburbat1 (1). 2 Spălare a unui minereu Si: deburbaj (2), deburbat1 (2).

DEBURBÁRE, deburbări, s. f. Operația de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj (1). – Cf. fr. débourber.

DEBURBÁRE, deburbări, s. f. Operația de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj. – Cf. fr. débourber.

În original, probabil greșit, „... de resturile solide; deburaj” (vezi și def. din DEX'12). - LauraGellner

DEBURBÁRE, deburbări, s. f. Operație de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj. – Cf. fr. débourber.

În original, probabil greșit, „... de resturile solide; deburaj”. - cata

deburbáre (deburbaj) s. f., g.-d. art. deburbắrii; pl. deburbắri

deburbáre s. f., g.-d. art. deburbării; pl. deburbări

DEBURBÁRE s. deburbaj. (~ mustului.)

DEBURBÁRE s. f. 1. operație de limpezire a mustului înainte de fermentație. 2. spălarea unui minereu. (< deburba)

deburbá vt [At: DN4 / Pzi: 3 ~beáză / E: fr débourber] A face să se producă o deburbare.

deburbá vb., ind. prez.1 sg. deburbéz, 3 sg. și pl. deburbeáză

DEBURBÁ vb. tr. a supune operației de deburbare. (< fr. débourber)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBURBÁRE s. deburbaj. (~ mustului.)

DEBURBÁRE (după fr. débourbage) s. f. Operație de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide rezultate în urma zdrobirii ciorchinilor, efectuată înainte de fermentare.

Intrare: deburbare
deburbare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deburbare deburbarea
plural deburbări deburbările
genitiv-dativ singular deburbări deburbării
plural deburbări deburbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deburba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deburba deburbare deburbat deburbând singular plural
deburbea deburbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deburbez (să) deburbez deburbam deburbai deburbasem
a II-a (tu) deburbezi (să) deburbezi deburbai deburbași deburbaseși
a III-a (el, ea) deburbea (să) deburbeze deburba deburbă deburbase
plural I (noi) deburbăm (să) deburbăm deburbam deburbarăm deburbaserăm, deburbasem*
a II-a (voi) deburbați (să) deburbați deburbați deburbarăți deburbaserăți, deburbaseți*
a III-a (ei, ele) deburbea (să) deburbeze deburbau deburba deburbaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)