2 intrări

10 definiții

deburare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: debura] 1 Înlăturare a surplusului de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) Curățare a garniturilor de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2).

DEBURÁRE s. f. Operația de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.

DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.

deburáre (deburaj) s. f., g.-d. art. deburắrii

deburáre s. f., g.-d. art. deburării

DEBURÁRE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [< debura].

debura vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr débourrer] 1 A înlătura surplusul de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) A curăța garniturile de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2).

deburá vb. ind. prez.1 sg. deburéz, 3 sg. și pl. debureáză

DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer].

DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer)

Intrare: deburare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deburare
  • deburarea
plural
  • deburări
  • deburările
genitiv-dativ singular
  • deburări
  • deburării
plural
  • deburări
  • deburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debura
  • deburare
  • deburat
  • deburatu‑
  • deburând
  • deburându‑
singular plural
  • deburea
  • deburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deburez
(să)
  • deburez
  • deburam
  • deburai
  • deburasem
a II-a (tu)
  • deburezi
(să)
  • deburezi
  • deburai
  • deburași
  • deburaseși
a III-a (el, ea)
  • deburea
(să)
  • debureze
  • debura
  • debură
  • deburase
plural I (noi)
  • deburăm
(să)
  • deburăm
  • deburam
  • deburarăm
  • deburaserăm
  • deburasem
a II-a (voi)
  • deburați
(să)
  • deburați
  • deburați
  • deburarăți
  • deburaserăți
  • deburaseți
a III-a (ei, ele)
  • deburea
(să)
  • debureze
  • deburau
  • debura
  • deburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)