7 definiții pentru deburare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBURARE s. f. Operația de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.
deburare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: debura] 1 Înlăturare a surplusului de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) Curățare a garniturilor de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBURARE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEBURARE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [< debura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!deburare (deburaj) s. f., g.-d. art. deburării; pl. deburări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
deburare (deburaj) s. f., g.-d. art. deburării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deburare s. f., g.-d. art. deburării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
deburare, deburărisubstantiv feminin
etimologie:
- débourrer DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.