2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A înscrie o sumă în debitul2 unui cont. – Din fr. débiter.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. – Din fr. débiter.

debita2 vt [At: I. PANȚU, PR. 84 / Pzi: ~tez / E: fr débiter] A înscrie o sumă în debitul2 (3) unui cont.

debita1 vt [At: CARAGIALE, O. III, 257 / Pzi: ~tez / E: fr débiter] 1 (C.i. mărfuri) A vinde cu amănuntul. 2 A furniza o anumită cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. într-un anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult, plictisitor, fără rost) Cf: a recita, a spune, a declama. 4 (Teh) A tăia un material în forme și dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioară.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. (În terminologia tehnică și administrativă) A vinde marfă cu amănuntul. Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material mărunt sau de energie. Generatorul debitează curent.Fig. A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe nerăsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257. 3. A tăia un material în bucăți de formele și dimensiunile cerute pentru folosirea lui.

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. (În opoziție cu a credita) A trece în contul unei persoane, unei întreprinderi etc. (înscriind în coloanele registrelor de contabilitate) mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].

DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr. débiter].

DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui cont. (< fr. débiter)

DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)

A DEBITÁ2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter

A DEBITÁ1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziție în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (și plictisitoare). 4) (bușteni) A tăia la gater pentru a obține cherestea. /<fr. debiter

debità v. 1. a vinde cu mărunțișul; 2. a înscrie ca debitor; 3. fig. a recita, a declama: a debita un rol; 4. a spune, a povesti: a debita știri false.

*debitéz v. tr. (fr. débiter, d. débit, debit). Vînd, maĭ ales lucrurĭ micĭ și ușoare de mînuit. În contabilitate, înscriŭ la debit. Procur o cantitate de lichid orĭ de gaz într’un timp dat. Recitez, declam: debitez un rol în calitate de actor. Îndrug: a debita vrute și nevrute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiteáză

debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. și pl. debiteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.

debita vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.

Intrare: debita (cont.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debita
  • debitare
  • debitat
  • debitatu‑
  • debitând
  • debitându‑
singular plural
  • debitea
  • debitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debitez
(să)
  • debitez
  • debitam
  • debitai
  • debitasem
a II-a (tu)
  • debitezi
(să)
  • debitezi
  • debitai
  • debitași
  • debitaseși
a III-a (el, ea)
  • debitea
(să)
  • debiteze
  • debita
  • debită
  • debitase
plural I (noi)
  • debităm
(să)
  • debităm
  • debitam
  • debitarăm
  • debitaserăm
  • debitasem
a II-a (voi)
  • debitați
(să)
  • debitați
  • debitați
  • debitarăți
  • debitaserăți
  • debitaseți
a III-a (ei, ele)
  • debitea
(să)
  • debiteze
  • debitau
  • debita
  • debitaseră
Intrare: debita (tehn.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debita
  • debitare
  • debitat
  • debitatu‑
  • debitând
  • debitându‑
singular plural
  • debitea
  • debitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debitez
(să)
  • debitez
  • debitam
  • debitai
  • debitasem
a II-a (tu)
  • debitezi
(să)
  • debitezi
  • debitai
  • debitași
  • debitaseși
a III-a (el, ea)
  • debitea
(să)
  • debiteze
  • debita
  • debită
  • debitase
plural I (noi)
  • debităm
(să)
  • debităm
  • debitam
  • debitarăm
  • debitaserăm
  • debitasem
a II-a (voi)
  • debitați
(să)
  • debitați
  • debitați
  • debitarăți
  • debitaserăți
  • debitaseți
a III-a (ei, ele)
  • debitea
(să)
  • debiteze
  • debitau
  • debita
  • debitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debita (cont.)

  • 1. A înscrie o sumă în debitul unui cont.
    surse: MDA2 DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

debita (tehn.)

  • 1. A vinde marfă cu amănuntul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122.
      surse: DLRLC
  • 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Generatorul debitează curent.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: declama recita vorbi zice attach_file 3 exemple
      exemple
      • Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88.
        surse: DLRLC
      • De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434.
        surse: DLRLC
      • Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257.
        surse: DLRLC
    • 2.2. depreciativ A spune minciuni.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN

etimologie: