17 definiții pentru debarca desbarca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.

DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.

debarcá [At: GORJAN, H. 134 / V: (înv) desb~, desbăr~ / E: fr débarquer] 1-2 vti A coborî pe mal dintr-o navă. 3-4 vti (Pex) A coborî din tren sau din alt vehicul. 5 vi (Rar; gmț) A descinde (într-o altă localitate sau) într-un loc. 6 vi A ataca țărmul inamic cu trupe aduse de nave (speciale). 7 vt (C.i. corăbii) A acosta. 8 vt (Fam; fig; c.i. persoane) A înlătura dintr-o funcție de conducere Si: a concedia.

DEBARCÁ, debárc, vb. I. Intranz. (Despre persoane în opoziție cu a se îmbarca) A coborî pe mal dintr-o navă. Nu cunoștea limba țării în care debarcase. BART, E. 102. Noul administrator... cobora din vapor în luntre, spre a debarca în Sulina. MACEDONSKI, O. III 64. ♦ P. ext. A coborî din tren sau din alt vehicul. Atunci debarcăm cu toate ale noastre imediat? SADOVEANU, M. C. 98. ♦ (Glumeț) A descinde, a se așeza (într-un loc, într-o localitate). Studenții debarcaseră de la liceul lor, din provincie, cu șapte ani în urmă, într-o cameră ieftină și îndepărtată, de cartier mărginaș. C. PETRESCU, Î. I 21. ♦ Tranz. Fig. (Familiar) A da jos (pe cineva) dintr-o situație, dintr-un post de conducere; a înlătura, a da afară. ♦ (Rar, despre nave) A trage la mal, a acosta. Într-o dimineață... pornesc spre portul cel mai spre apus al insulei, unde dam cu socoteala că au să debarce acele corăbii. GHICA, S. 393. – Variantă: (învechit) desbarcá (GHICA, S. 399, NEGRUZZI, S. III 285) vb. I.

DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer].

DEBARCÁ vb. I. tr. 1. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). 2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.). (< fr. débarquer)

A DEBARCÁ debárc 1. intranz. 1) A părăsi o navă; a coborî pe mal de pe o navă. 2) A ieși din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se așeza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face să iasă de pe o navă. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. débarquer

desbarcà v. 1. a scoate din corabie; 2. a ieși din corabie, a se coborî pe uscat.

*debárc și -chéz, a -á v. tr. (fr. débarquer, d. barque, barcă. V. îmbarc). Daŭ jos dintr’un vagon, vorbind de călătorĭ (P. marfă se zice descarc). Fig. Înlătur, părăsesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Mă daŭ jos, descind din corabie orĭ din vagon: a debarca la Galațĭ. – Pop. și dezbarc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 debárcă

debarcá vb., ind. prez. 1 sg. debárc, 3 sg. și pl. debárcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBARCÁ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

A debarca ≠ a se îmbarca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

debarcá (-c, -át), vb.1. A se da jos de pe o navă, a coborî pe uscat. – 2. A ajunge. – 3. A înlătura, a da afară. Fr. débarquer.Der. debarcader, s. n., din fr. débarcadère.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

debarca, debarc v. t. a da jos (pe cineva) dintr-un post de conducere; a concedia, a da afară

Intrare: debarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debarca
  • debarcare
  • debarcat
  • debarcatu‑
  • debarcând
  • debarcându‑
singular plural
  • debarcă
  • debarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debarc
(să)
  • debarc
  • debarcam
  • debarcai
  • debarcasem
a II-a (tu)
  • debarci
(să)
  • debarci
  • debarcai
  • debarcași
  • debarcaseși
a III-a (el, ea)
  • debarcă
(să)
  • debarce
  • debarca
  • debarcă
  • debarcase
plural I (noi)
  • debarcăm
(să)
  • debarcăm
  • debarcam
  • debarcarăm
  • debarcaserăm
  • debarcasem
a II-a (voi)
  • debarcați
(să)
  • debarcați
  • debarcați
  • debarcarăți
  • debarcaserăți
  • debarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • debarcă
(să)
  • debarce
  • debarcau
  • debarca
  • debarcaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desbarca
  • desbarcare
  • desbarcat
  • desbarcatu‑
  • desbarcând
  • desbarcându‑
singular plural
  • desbarcă
  • desbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desbarc
(să)
  • desbarc
  • desbarcam
  • desbarcai
  • desbarcasem
a II-a (tu)
  • desbarci
(să)
  • desbarci
  • desbarcai
  • desbarcași
  • desbarcaseși
a III-a (el, ea)
  • desbarcă
(să)
  • desbarce
  • desbarca
  • desbarcă
  • desbarcase
plural I (noi)
  • desbarcăm
(să)
  • desbarcăm
  • desbarcam
  • desbarcarăm
  • desbarcaserăm
  • desbarcasem
a II-a (voi)
  • desbarcați
(să)
  • desbarcați
  • desbarcați
  • desbarcarăți
  • desbarcaserăți
  • desbarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • desbarcă
(să)
  • desbarce
  • desbarcau
  • desbarca
  • desbarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debarca desbarca

  • 1. intranzitiv tranzitiv A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: îmbarca 2 exemple
    exemple
    • Nu cunoștea limba țării în care debarcase. BART, E. 102.
      surse: DLRLC
    • Noul administrator... cobora din vapor în luntre, spre a debarca în Sulina. MACEDONSKI, O. III 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A coborî din tren sau din alt vehicul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Atunci debarcăm cu toate ale noastre imediat? SADOVEANU, M. C. 98.
        surse: DLRLC
    • 1.2. intranzitiv A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. rar glumeț A descinde (într-o localitate sau într-un loc).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descinde un exemplu
      exemple
      • Studenții debarcaseră de la liceul lor, din provincie, cu șapte ani în urmă, într-o cameră ieftină și îndepărtată, de cartier mărginaș. C. PETRESCU, Î. I 21.
        surse: DLRLC
    • 1.4. rar (Despre nave) A trage la mal.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Într-o dimineață... pornesc spre portul cel mai spre apus al insulei, unde dam cu socoteala că au să debarce acele corăbii. GHICA, S. 393.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv familiar A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară.

etimologie: