2 intrări

19 definiții

debarasát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debarasa] 1-3 Debarasare (1-3).

debarasát2, -ă a [At: DEX2 / Pl: ~áți, ~e / E: debarasa] 1 (D. spații) Care a fost eliberat, degajat de lucrurile care incomodează sau nu mai sunt necesare. 2 (D. oameni) Care a scăpat de cineva sau ceva incomod. 3 (Spc; d. mese, la un local) De pe care s-au înlăturat resturile alimentare, vesela folosită etc.

DEBARASÁT, -Ă, debarasați, -te, adj. (Despre suprafețe) Degajat. – V. debarasa.

DEBARASÁT, -Ă, debarasați, -te, adj. (Despre suprafețe) Degajat. – V. debarasa.

debarasát adj. m., pl. debarasáți, f. sg. debarasátă, pl. debarasáte

debarasá [At: C. PETRESCU, O. P. I, 130 / Pzi: ~séz / E: fr débarrasser] 1-2 vtr A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 3-4 vtr A arunca obiecte nefolositoare Si: a (se) descotorosi. 5 vt (Spc) A înlătura de pe mesele unui local vesela murdară, resturile alimentare etc.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se descotorosi (de cineva sau de ceva), a se dezbăra, a se dezvăța (de ceva). ♦ Tranz. A descotorosi (pe cineva de ceva sau de cineva).

debarasá (a ~) vb., ind. prez. 3 debaraseáză

debarasá vb. ind. prez. 1 sg. debaraséz, 3 sg. și pl. debaraseáză

DEBARASÁ vb. 1. v. descotorosi. 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.

A debarasa ≠ a deprinde

A se debarasa ≠ a se deprinde, a se învăța, a se obișnui

DEBARASÁ vb. I. tr., refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva care incomodează, supără. [< fr. débarrasser].

DEBARASÁ vb. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva. (< fr. débarrasser)

A DEBARASÁ ~éz tranz. A face să se debaraseze; a descotorosi; a dezbăra. /<fr. débarrasser

A SE DEBARASÁ mă ~éz intranz. A reuși să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a scăpa; a se descotorosi; a se dezbăra. /<fr. débarrasser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBARASÁ vb. 1. a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de un musafir nepoftit.) 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (A se ~ de un viciu.)

Intrare: debarasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debarasa debarasare debarasat debarasând singular plural
debarasea debarasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debarasez (să) debarasez debarasam debarasai debarasasem
a II-a (tu) debarasezi (să) debarasezi debarasai debarasași debarasaseși
a III-a (el, ea) debarasea (să) debaraseze debarasa debarasă debarasase
plural I (noi) debarasăm (să) debarasăm debarasam debarasarăm debarasaserăm, debarasasem*
a II-a (voi) debarasați (să) debarasați debarasați debarasarăți debarasaserăți, debarasaseți*
a III-a (ei, ele) debarasea (să) debaraseze debarasau debarasa debarasaseră
Intrare: debarasat
debarasat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debarasat debarasatul debarasa debarasata
plural debarasați debarasații debarasate debarasatele
genitiv-dativ singular debarasat debarasatului debarasate debarasatei
plural debarasați debarasaților debarasate debarasatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)