dexonline

info

2 intrări

23 de definiții

din care

explicative DEX (17)
ortografice DOOM (4)
argou (1)
antonime (1)

Explicative DEX

DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.

deșurubat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșuruba] 1-2 Deșurubare (1-2).

deșurubat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvp) ~upat / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșuruba] 1 (D. șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se află înșurubat. 2 (D. obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase.

DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre un șurub sau despre un obiect înșurubat sau prins în șuruburi) Desfăcut, desprins, demontat (complet sau parțial) prin învîrtire. (Fig.) Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.

desșurupa v vz deșuruba

desșurupat², ~ă a vz deșurubat²

desșurupat¹ sn vz deșurubat¹

deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.

deșurupa v vz deșuruba

deșurupat, ~ă a vz deșurubat²

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des¹- + [în]șuruba.

DESȘURUBA vb. I v. deșuruba.

DESȘURUPA vb. I v. deșuruba.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.

A DEȘURUBA ~ez tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.

Ortografice DOOM

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubează; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubează

deșuruba vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 sg. și pl. deșurubează

deșuruba

Argou

deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.

Antonime

A deșuruba ≠ a înșuruba

Intrare: deșurubat

deșurubat adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	deșurubat	deșurubatul deșurubatu‑	deșurubată	deșurubata
nominativ-acuzativ	plural	deșurubați	deșurubații	deșurubate	deșurubatele
genitiv-dativ	singular	deșurubat	deșurubatului	deșurubate	deșurubatei
genitiv-dativ	plural	deșurubați	deșurubaților	deșurubate	deșurubatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

desșurupat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	desșurupat	desșurupatul	desșurupată	desșurupata
nominativ-acuzativ	plural	desșurupați	desșurupații	desșurupate	desșurupatele
genitiv-dativ	singular	desșurupat	desșurupatului	desșurupate	desșurupatei
genitiv-dativ	plural	desșurupați	desșurupaților	desșurupate	desșurupatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

deșurupat

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: deșuruba

deșuruba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșuruba	deșurubare	deșurubat deșurubatu‑	deșurubând deșurubându‑	singular	plural
		(a) deșuruba	deșurubare	deșurubat deșurubatu‑	deșurubând deșurubându‑	deșurubează	deșurubați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșurubez	(să) deșurubez	deșurubam	deșurubai	deșurubasem
	a II-a (tu)	deșurubezi	(să) deșurubezi	deșurubai	deșurubași	deșurubaseși
	a III-a (el, ea)	deșurubează	(să) deșurubeze	deșuruba	deșurubă	deșurubase
plural	I (noi)	deșurubăm	(să) deșurubăm	deșurubam	deșurubarăm	deșurubaserăm deșurubasem
	a II-a (voi)	deșurubați	(să) deșurubați	deșurubați	deșurubarăți	deșurubaserăți deșurubaseți
	a III-a (ei, ele)	deșurubează	(să) deșurubeze	deșurubau	deșurubară	deșurubaseră

desșuruba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desșuruba	desșurubare	desșurubat desșurubatu‑	desșurubând desșurubându‑	singular	plural
		(a) desșuruba	desșurubare	desșurubat desșurubatu‑	desșurubând desșurubându‑	desșurubează	desșurubați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desșurubez	(să) desșurubez	desșurubam	desșurubai	desșurubasem
	a II-a (tu)	desșurubezi	(să) desșurubezi	desșurubai	desșurubași	desșurubaseși
	a III-a (el, ea)	desșurubează	(să) desșurubeze	desșuruba	desșurubă	desșurubase
plural	I (noi)	desșurubăm	(să) desșurubăm	desșurubam	desșurubarăm	desșurubaserăm desșurubasem
	a II-a (voi)	desșurubați	(să) desșurubați	desșurubați	desșurubarăți	desșurubaserăți desșurubaseți
	a III-a (ei, ele)	desșurubează	(să) desșurubeze	desșurubau	desșurubară	desșurubaseră

deșurupa

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

desșurupa verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desșurupa	desșurupare	desșurupat desșurupatu‑	desșurupând desșurupându‑	singular	plural
		(a) desșurupa	desșurupare	desșurupat desșurupatu‑	desșurupând desșurupându‑	desșurupează	desșurupați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desșurupez	(să) desșurupez	desșurupam	desșurupai	desșurupasem
	a II-a (tu)	desșurupezi	(să) desșurupezi	desșurupai	desșurupași	desșurupaseși
	a III-a (el, ea)	desșurupează	(să) desșurupeze	desșurupa	desșurupă	desșurupase
plural	I (noi)	desșurupăm	(să) desșurupăm	desșurupam	desșuruparăm	desșurupaserăm desșurupasem
	a II-a (voi)	desșurupați	(să) desșurupați	desșurupați	desșuruparăți	desșurupaserăți desșurupaseți
	a III-a (ei, ele)	desșurupează	(să) desșurupeze	desșurupau	desșurupară	desșurupaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

deșurubat, deșurubatăadjectiv

1. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote figurat Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8. DLRLC

etimologie:

vezi deșuruba DEX '98 DEX '09

deșuruba, deșurubezverb

1. A desface (prin învârtire) un șurub (sau un obiect) din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: înșuruba
- format_quote Am deșurubat becul. DLRLC
- format_quote Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. DLRLC
- 1.1. A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

de- + [în]șuruba. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „deșurubat” (1 clipuri)

Clipul 1 / 1