15 definiții pentru deînmulțit deîmmulțit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEÎNMULȚÍT s. n. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.

deînmulțit [At: ȘINCAI, 22/19 / V: ~îmm~ / Pl: ~uri / E: de4 + înmulțit] (Mat) 1-2 sn, a (Prim termen al unei înmulțiri) care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen.

DEÎNMULȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.

DEÎNMULȚÍT s. m. sg. (Aritm.) Număr care urmează să fie înmulțit.

DEÎNMULȚÍT m. Număr care se înmulțește cu alt număr numit înmulțitor. /de + înmulțit

deîmmulțit sn vz deînmulțit

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb.

*de-nmulțít v. de înmulțít

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb. (DOOM2, 2005)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEÎNMULȚÍT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.

DEÎNMULȚIT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.

Intrare: deînmulțit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deînmulțit
  • deînmulțitul
  • deînmulțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deînmulțit
  • deînmulțitului
plural
vocativ singular
plural
deîmmulțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deînmulțit deîmmulțit

  • 1. matematică Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: multiplicand

etimologie:

  • De + înmulțit
    surse: DEX '09 DEX '98