multiplicand [At: ȘINCAI, Î. 22/19 / Pi: ~nzi ~e / E: ger Multiplikand, lat multiplicandus, fr multiplicande] (Mat; înv) 1 sm Deînmulțit. 2 a Cu care se înmulțește.

multiplicand m. număr de înmulțit cu altul.

*multiplicánd n., pl. e (lat. multiplicandus, subînț. númerus). Aritm. Înmulțit, număr care trebuĭe înmulțit cu altu.

MULTIPLICAND s. v. deînmulțit.

multiplicand s. v. DEÎNMULȚIT.

MULTIPLICAND s. m. (Mat.; învechit) Deînmulțit. Dacă e mai mare un factor decit celalalt, cel mai mare de obște se numeaște multiplicând. ȘINCAI, Î. 22/19, cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU. Multiplicând sau înmulțit. CULIANU,A. 17. ◊ (Adjectival) Numărul multiplicând. LM. – Pl.: (rar) multiplicanzi și (n.) multiplicande (PONTBRIANT, D.). – Din germ. Multiplikand, lat. multiplicandus, fr. multiplicande.