2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data.V. data.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data.V. data.

datare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tări / E: data] 1 Punere a datei pe o scriere, un act, o scrisoare etc. Si: datat1 (1). 2 Stabilire a datei unui eveniment din trecut Si: datat1 (2). 3 (Nob) Învechire. 4 Stabilire a perioadei sau a datei de când începe să existe un document, obiect, monument etc. Si: datat1 (4). 5 (Rar) Remarcare.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data.

DATÁRE s.f. Acțiunea de a data și rezultatul ei. [< data].

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

datá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~téz / E: fr dater] 1 vt A pune data (1) pe un act, document, scrisoare etc. 2 vt A stabili data exactă a unui eveniment din trecut. 3 vi (Nob) A se învechi. 4 vi (Adesea cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”, „de”) A începe să existe. 5 vi (Rar) A se face cunoscut Si: a se remarca.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de la», «de» sau «din») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică.

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].

DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)

A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. dater


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

datáre s. f., g.-d. art. datắrii; pl. datắri

datáre s. f., g.-d. art. datării; pl. datări

datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză

datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

DATA vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

Intrare: datare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datare
  • datarea
plural
  • datări
  • datările
genitiv-dativ singular
  • datări
  • datării
plural
  • datări
  • datărilor
vocativ singular
plural
Intrare: data (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • data
  • datare
  • datat
  • datatu‑
  • datând
  • datându‑
singular plural
  • datea
  • datați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • datez
(să)
  • datez
  • datam
  • datai
  • datasem
a II-a (tu)
  • datezi
(să)
  • datezi
  • datai
  • datași
  • dataseși
a III-a (el, ea)
  • datea
(să)
  • dateze
  • data
  • dată
  • datase
plural I (noi)
  • datăm
(să)
  • datăm
  • datam
  • datarăm
  • dataserăm
  • datasem
a II-a (voi)
  • datați
(să)
  • datați
  • datați
  • datarăți
  • dataserăți
  • dataseți
a III-a (ei, ele)
  • datea
(să)
  • dateze
  • datau
  • data
  • dataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

datare

  • 1. Acțiunea de a data.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi data
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

data (vb.)

  • 1. tranzitiv A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A pune data pe o scrisoare, pe un act etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv (Cu determinări introduse prin prepoziție „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exista attach_file un exemplu
    exemple
    • Ceramică care datează din epoca elenistică.
      surse: DLRLC

etimologie: