3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

dăscăleác sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).

dăscălíci smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m.

DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălíci (rar) s. m., pl. dăscălíci

dăscălíci s. m., pl. dăscălíci

Intrare: dăscăleac
dăscăleac substantiv masculin
substantiv masculin (M37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacul
  • dăscăleacu‑
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecii
genitiv-dativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacului
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecilor
vocativ singular
plural
Intrare: dăscăleci
dăscăleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dăscălici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciul
  • dăscăliciu‑
plural
  • dăscălici
  • dăscălicii
genitiv-dativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciului
plural
  • dăscălici
  • dăscălicilor
vocativ singular
  • dăscăliciule
plural
  • dăscălicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciul
  • dascaleciu‑
plural
  • dascaleci
  • dascalecii
genitiv-dativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciului
plural
  • dascaleci
  • dascalecilor
vocativ singular
  • dascaleciule
plural
  • dascalecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăscălici dascaleci

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dascăl + sufix -ici.
    surse: DEX '98 DEX '09