opțiuni
  • info

3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DASCALECI s. m. v. dăscălici.

DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaleci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaleci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

dăscăleac sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).

dăscălici smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.

DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaleci (GHICA, S. 258) s. m.

DĂSCĂLEAC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.

dăscăleciu m. (ironic) dascăl.

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăscălici (înv.) s. m., pl. dăscălici

dăscălici (rar) s. m., pl. dăscălici

dăscălici s. m., pl. dăscălici

Intrare: dăscăleac
substantiv masculin (M37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacul
  • dăscăleacu‑
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecii
genitiv-dativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacului
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecilor
vocativ singular
  • dăscăleacule
  • dăscălece
plural
  • dăscălecilor
Intrare: dăscăleci
dăscăleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dăscălici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciul
  • dăscăliciu‑
plural
  • dăscălici
  • dăscălicii
genitiv-dativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciului
plural
  • dăscălici
  • dăscălicilor
vocativ singular
  • dăscăliciule
plural
  • dăscălicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciul
  • dascaleciu‑
plural
  • dascaleci
  • dascalecii
genitiv-dativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciului
plural
  • dascaleci
  • dascalecilor
vocativ singular
  • dascaleciule
plural
  • dascalecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăscăleac, dăscălecisubstantiv masculin

etimologie:
  • dascăl + sufix -eac. DLRM

dăscălici, dăscălicisubstantiv masculin

  • 1. rar Dăscălaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăscălaș
    • format_quote Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. DLRLC
etimologie:
  • Dascăl + sufix -ici. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.