2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

dărdăire sf vz dârdâire

dârdâire sf [At: TEODOREANU, M. II, 221 / V: dărdăi~ / Pl: ~ri / E: dârdâi] 1 Tremurătură foarte puternică a unei ființe, cauzată de frig, frică, emoție etc. Si: dârdâială (1), dârdâit (1), dârdâitură (1), dârdoră (1). 2 Tremurare a unei ființe din cauza unei boli Si: dârdâială (2), dârdâit (2), dârdâitură (2), dârdoră (2). 3 Clănțănire a dinților loviți unii de alții ca urmare a dârdâirii (1-2) Si: dârdâială (3), dârdâit (3), dârdâitură (3), dârdoră (3). 4 Cutremurare a pământului Si: dârdâială (4), dârdâit (4), dârdâitură (4). 5 Vibrare a geamurilor Si: dârdâială (5), dârdâit (5), dârdâitură (5). 6 Mișcare a piftiei fără a se desface sau a curge Si: dârdâială (6), dârdâit (6), dârdâitură (6). 7 (Îrg) Vorbărie multă și fără rost Si: dârdâială (7), dârdâit (7), dârdâitură (7).

DÂRDĂI vb. IV v. dârdâi.

Intrare: dârdăire
dârdăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârdăire
  • dârdăirea
plural
  • dârdăiri
  • dârdăirile
genitiv-dativ singular
  • dârdăiri
  • dârdăirii
plural
  • dârdăiri
  • dârdăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dârdâire
dârdâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârdâire
  • dârdâirea
plural
  • dârdâiri
  • dârdâirile
genitiv-dativ singular
  • dârdâiri
  • dârdâirii
plural
  • dârdâiri
  • dârdâirilor
vocativ singular —
plural —
dărdăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârdâi, dârdâiverb

  • 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tremura
    • format_quote Bolnavul dîrdîia mereu. DUMITRIU, N. 237. DLRLC
    • format_quote Dîrdîise de spaimă, fusese o jucărie în bătaia ordinelor și-a gloanțelor. CAMILAR, N. I 303. DLRLC
    • format_quote A dîrdîit de frig în paltonașul căptușit subțire. PAS, Z. III 42. DLRLC
    • format_quote Calul se cutremură și dîrdîie din toate încheieturile. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
    • 1.1. (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: clănțăni
      • format_quote Le dîrdîiau dinții din gură, într-o spaimă vecină nebuniei. POPA, V. 270. DLRLC
      • format_quote Îi dîrdîie dinții și-i galben pierit. COȘBUC, P. I 207. DLRLC
      • format_quote Așa tremurau de tare, de le dîrdîiau dinții în gură. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
  • 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Geamurile dîrdîiră de ropotul aplauzelor. CAMILAR, N. I 421. DLRLC
    • format_quote Jucau, chiuiau și dîrdîiau sub ei dușumelele. CAMILAR, N. II 326. DLRLC
    • format_quote Varnițele clocoteau pufnind în stropi albi, sitele de sîrmă dîrdîiau alegînd nisipul. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. DLRLC
  • 3. figurat rar (Despre oameni) A vorbi mult și fără rost, a spune fleacuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bre, femeie, ce tot dîrdîiești degeaba, poți să tai și butuci la capul lui. DUNĂREANU, CH. 122. DLRLC
    • format_quote Ce mai dîrdîiește guleratu cel de ciocoi? ALECSANDRI, T. 80. DLRLC
    • 3.1. Bârfi, critica. DLRLC
      • format_quote Dac-ar ști el... de unde-am pornit astă-noapte, ș-ar strînge lioarba acasă; n-ar mai dîrdăi degeaba asupra căișorilor mei. CREANGĂ, A. 127. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: dârdâiesc. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.