2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
dărdăire sf vz dârdâire
dârdâire sf [At: TEODOREANU, M. II, 221 / V: dărdăi~ / Pl: ~ri / E: dârdâi] 1 Tremurătură foarte puternică a unei ființe, cauzată de frig, frică, emoție etc. Si: dârdâială (1), dârdâit (1), dârdâitură (1), dârdoră (1). 2 Tremurare a unei ființe din cauza unei boli Si: dârdâială (2), dârdâit (2), dârdâitură (2), dârdoră (2). 3 Clănțănire a dinților loviți unii de alții ca urmare a dârdâirii (1-2) Si: dârdâială (3), dârdâit (3), dârdâitură (3), dârdoră (3). 4 Cutremurare a pământului Si: dârdâială (4), dârdâit (4), dârdâitură (4). 5 Vibrare a geamurilor Si: dârdâială (5), dârdâit (5), dârdâitură (5). 6 Mișcare a piftiei fără a se desface sau a curge Si: dârdâială (6), dârdâit (6), dârdâitură (6). 7 (Îrg) Vorbărie multă și fără rost Si: dârdâială (7), dârdâit (7), dârdâitură (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÂRDĂI vb. IV v. dârdâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dârdâi, dârdâiverb
- 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tremura
- Bolnavul dîrdîia mereu. DUMITRIU, N. 237. DLRLC
- Dîrdîise de spaimă, fusese o jucărie în bătaia ordinelor și-a gloanțelor. CAMILAR, N. I 303. DLRLC
- A dîrdîit de frig în paltonașul căptușit subțire. PAS, Z. III 42. DLRLC
- Calul se cutremură și dîrdîie din toate încheieturile. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
- 1.1. (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clănțăni
- Le dîrdîiau dinții din gură, într-o spaimă vecină nebuniei. POPA, V. 270. DLRLC
- Îi dîrdîie dinții și-i galben pierit. COȘBUC, P. I 207. DLRLC
- Așa tremurau de tare, de le dîrdîiau dinții în gură. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
-
-
- 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Geamurile dîrdîiră de ropotul aplauzelor. CAMILAR, N. I 421. DLRLC
- Jucau, chiuiau și dîrdîiau sub ei dușumelele. CAMILAR, N. II 326. DLRLC
- Varnițele clocoteau pufnind în stropi albi, sitele de sîrmă dîrdîiau alegînd nisipul. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. DLRLC
-
- 3. (Despre oameni) A vorbi mult și fără rost, a spune fleacuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bre, femeie, ce tot dîrdîiești degeaba, poți să tai și butuci la capul lui. DUNĂREANU, CH. 122. DLRLC
- Ce mai dîrdîiește guleratu cel de ciocoi? ALECSANDRI, T. 80. DLRLC
-
- Dac-ar ști el... de unde-am pornit astă-noapte, ș-ar strînge lioarba acasă; n-ar mai dîrdăi degeaba asupra căișorilor mei. CREANGĂ, A. 127. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: dârdâiesc. DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.