2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANTELÁRE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.

DANTELÁRE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.

dantelare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: dantela] 1 Tăiere a unei margini în formă de dantelă (1). 2 (Spc) Operație de înfrumusețare a marginii pieselor de încălțăminte, pe porțiunea de asamblare, prin coasere.

DANTELÁRE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela].

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler

*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

danteláre s. f., g.-d. art. dantelắrii; pl. dantelắri

danteláre s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări

dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză

dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. și pl. danteleáză

Intrare: dantelare
dantelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dantelare
  • dantelarea
plural
  • dantelări
  • dantelările
genitiv-dativ singular
  • dantelări
  • dantelării
plural
  • dantelări
  • dantelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dantela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantela
  • dantelare
  • dantelat
  • dantelatu‑
  • dantelând
  • dantelându‑
singular plural
  • dantelea
  • dantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dantelez
(să)
  • dantelez
  • dantelam
  • dantelai
  • dantelasem
a II-a (tu)
  • dantelezi
(să)
  • dantelezi
  • dantelai
  • dantelași
  • dantelaseși
a III-a (el, ea)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantela
  • dantelă
  • dantelase
plural I (noi)
  • dantelăm
(să)
  • dantelăm
  • dantelam
  • dantelarăm
  • dantelaserăm
  • dantelasem
a II-a (voi)
  • dantelați
(să)
  • dantelați
  • dantelați
  • dantelarăți
  • dantelaserăți
  • dantelaseți
a III-a (ei, ele)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantelau
  • dantela
  • dantelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dantelare

  • 1. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi dantela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dantela

  • 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cresta tăia attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: