2 intrări

9 definiții

dănciúc2 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: dan~ / Pl: ~i / E: rs денцик] 1 (Înv) Ordonanță. 2 (Pex) Om lipsit de inteligență. 3 (Pex) Om de nimic Si: pierde-vară.

dănciúc1 sm [At: IOSIF, V. 34 / V: (reg) ~úg / Pl: ~i / E: danci + -uc] 1-2 (Pop; fam; șhp) Danci (mic) Si: dăncic (1-2), dănciucel (1-2), dănciuleț (1-2), dănciulică (1-2), dencișor (1-2).

DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci.Danci + suf. -uc.

DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci.Danci + suf. -uc.

dănciúc (pop.) s. m., pl. dănciúci

dănciúc s. m., pl. dănciúci

dănciuc m. copil de țigan mai mic: o țigăncuță cu un dănciuc aproape gol în brațe CAR.

Intrare: dănciuc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănciuc dănciucul
plural dănciuci dănciucii
genitiv-dativ singular dănciuc dănciucului
plural dănciuci dănciucilor
vocativ singular
plural
Intrare: danciuc
danciuc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.