opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMNARE, damnări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a damna. – V. damna.

damnare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: damna] (Liv) 1-2 Condamnare la chinurile infernului. 3 (Pgn) Condamnare. 4 Blestemare.

DAMNARE, damnări, s. f. Acțiunea de a damna. – V. damna.

damnare f. osândire la muncile iadului: Damnarea lui Faust.

DAMNA, damnez, vb. I. Tranz. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile iadului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare.

damna vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~nez / E: fr damner] (Liv; în mitologia greco-latină și în creștinism) 1 A condamna pe cineva la chinurile infernului. 2 (Pgn) A condamna. 3 A blestema.

DAMNA, damnez, vb. I. Tranz. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare.

DAMNA vb. I. tr. (Liv.) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. [< fr. damner, cf. lat. damnare].

DAMNA vb. tr. 1. a condamna la chinurile infernului. 2. a blestema, a reproba. (< fr. damner, lat. damnare)

A DAMNA ~ez tranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /<fr. damner, lat. damnare

*damnațiúne f. (lat. damnatio, -ónis). Condamnare la muncile iaduluĭ. – Și -áție și áre.

*damnéz v. tr. (lat. damnare. V. condamn, daună). Condamn la muncile iaduluĭ. Damnez o carte, opresc citire eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

damnare (livr.) s. f., g.-d. art. damnării; pl. damnări

*damnare (livr.) s. f., g.-d. art. damnării; pl. damnări

damnare s.f., pl. damnări

damna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. damnez, 3 damnează; conj. prez. 1 sg. să damnez, 3 să damneze

damna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 damnează

damna vb., ind. prez. 1 sg. damnez, 3 sg. și pl. damnează

Intrare: damnare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damnare
  • damnarea
plural
  • damnări
  • damnările
genitiv-dativ singular
  • damnări
  • damnării
plural
  • damnări
  • damnărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: damna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • damna
  • damnare
  • damnat
  • damnatu‑
  • damnând
  • damnându‑
 singular plural
  • damnează
  • damnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • damnez
 (să)
  • damnez
  • damnam
  • damnai
  • damnasem
a II-a (tu)
  • damnezi
 (să)
  • damnezi
  • damnai
  • damnași
  • damnaseși
a III-a (el, ea)
  • damnează
 (să)
  • damneze
  • damna
  • damnă
  • damnase
plural I (noi)
  • damnăm
 (să)
  • damnăm
  • damnam
  • damnarăm
  • damnaserăm
  • damnasem
a II-a (voi)
  • damnați
 (să)
  • damnați
  • damnați
  • damnarăți
  • damnaserăți
  • damnaseți
a III-a (ei, ele)
  • damnează
 (să)
  • damneze
  • damnau
  • damnară
  • damnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

damnare, damnărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a damna. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi damna DEX '98 DEX '09

damna, damnezverb

  • 1. livresc (În mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile iadului. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.