12 definiții pentru daltă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dáltă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1081/4 / Pl: dắlți, (îvr) ~te / E: ns cf alb daltë] 1 Unealtă de metal în formă de pană, folosită la cioplirea, tăierea, scobirea sau crestarea unor metale dure. 2 (Pan; lpl) Unelte sau părți ale acestora, asemănătoare cu dalta (1). 3 (Reg; pan) Pană. 4 (Reg; pan) Extremitate plată a tijei unei șurubelnițe. 5 (Pex) Șurubelniță. 6 (Reg; pan) Parte metalică și ascuțită a rindelei. 7 (Reg; pan) Ciocan folosit la crestarea sau zimțuirea unor obiecte. 8 (Iht; Trs) Beldiță (Alburnoides bipunctatus). 9 (Reg; și ca nume propriu) Grup de stele.

DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, cioplit, scobit sau tăiat. – Din sl. dlato.

DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato.

DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel cu un capăt în formă de pană ascuțită, de obicei prevăzută cu mîner, pe care o întrebuințează fierarii, dulgherii, dogarii, sculptorii etc. la crestat, la scobit sau la tăiat. Potrivi dalta sub capacul casetei. DUMITRIU, N. 84. Intră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o păreche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177. Azi, cînd a mea iubire e-atîta de curată... Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, O. I 232.

DÁLTĂ dălți f. Unealtă de oțel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălții] /<sl. dlata

daltă f. 1. instrument de săpat în lemn sau în piatră; 2. custura dogarului, dulgherului și fierarului. [Slav. DLATO].

dáltă f., pl. e și (ob.) dălțĭ (vsl. bg. dlato). Un instrument de săpat în peatră orĭ în lemn. V. rangă și șurubelniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dáltă s. f., g.-d. art. dắlții; pl. dălți

dáltă s. f., g.-d. art. dălții; pl. dălți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.)

DALTĂ s.(TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă.Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor).

Intrare: daltă
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daltă
  • dalta
plural
  • dălți
  • dălțile
genitiv-dativ singular
  • dălți
  • dălții
plural
  • dălți
  • dălților
vocativ singular
plural

daltă

  • 1. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, cioplit, scobit sau tăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cioplitor scobitoare 3 exemple
    exemple
    • Potrivi dalta sub capacul casetei. DUMITRIU, N. 84.
      surse: DLRLC
    • Intră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o păreche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177.
      surse: DLRLC
    • Azi, cînd a mea iubire e-atîta de curată... Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, O. I 232.
      surse: DLRLC

etimologie: