11 definiții pentru cioplitor (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioplitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: ~i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 sm (Înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

CIOPLITÓR1, cioplitoare, s. n. 1. Rindea cu talpa curbă, servind la netezirea lemnului. 2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

CIOPLITÓR1 ~oáre n. 1) Rindea cu talpa curbată, folosită pentru cioplirea lemnului. 2) Unealtă de oțel în formă de pană folosită la cioplit; daltă. 3) Unealtă cu care se curăță copita calului. /a ciopli + suf. ~tor

cioplitor m. 1. cel ce cioplește lemnul sau piatra; 2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare; 3. sculptor ordinar; 4. un fel de rândea.

cĭoplitór m. Lucrător care cĭoplește, maĭ ales peatră. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rîndea cu tăișu curb cu care se ĭaŭ primele așchiĭ ale uneĭ scîndurĭ în ainte de a o fățui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioplitór2 (unealtă) (cio-pli-) s. n., pl. cioplitoáre

cioplitór (instrument) s. n. (sil. -pli-), pl. cioplitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPLITÓR s. cuțitoaie, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ul potcovarul curăță copita calului.)

CIOPLITOR s. (TEHN.) cuțitoaie, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăță copita calului.)

Intrare: cioplitor (unealtă)
cioplitor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: cio-pli-tor
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorul
  • cioplitoru‑
plural
  • cioplitoare
  • cioplitoarele
genitiv-dativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorului
plural
  • cioplitoare
  • cioplitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioplitor (unealtă)

  • 1. Rindea cu talpa curbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ciopli + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09