2 intrări

19 definiții

daireá sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (înv) daerá, daer~ (pl: daeréle și daeréri), daiereá, -ră, dăireá, (reg) daiareá, dará, deireá, dereá / Pl: ~éle / E: tc daire] 1 (Înv) Suită. 2 Instrument muzical oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.

DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.

În original:... asemănător de tamburina..., evident greșit. - LauraGellner

DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.

DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-un cerc lat de lemn împodobit cu clopoței și acoperit, în partea superioară, cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele. V. tamburină. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur împrejurul lui, niște tinere curtene, unele cu harfe, altele cu alăute și dairele, gata să înceapă a cînta, și toate de o frumusețe nespusă. CARAGIALE, O. III 67. – Pronunțat: dai-rea. – Variante: dairá (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daiereá (ISPIRESCU, U. 44) s. f.

daireá (da-i-) s. f., art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle, art. dairélele

daireá s. f. (sil. da-i-rea), art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle

DAIREÁ s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt.) vuvă, (înv.) tâmpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)

daireá (dairéle), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré.

DAIREÁ ~éle f. Instrument muzical de percuție oriental, constând dintr-o tobă portativă de dimensiuni mici, cu pielea întinsă pe o singură parte, prevăzut de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; tamburină. [Sil. dai-rea] /< turc. daire

daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE].

dairá și daĭrá f., pl. ale și (vechĭ) daireá f., pl. ele (turc. [d. ar.] daĭire; ngr. dairés, sîrb. daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele întinsă pe o văcălie și care une-ori și niște tinichele zuruitoare. Îl întrebuințează ursariĭ și dansatoarele. V. timpină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DAIREÁ s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoáre, (Olt) vúvă, (înv.) tî́mpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)

dairea, instrument de percuție asemănător tamburinei*, format dintr-o membrană întinsă pe un cerc (obadă) de lemn în care sunt introduse din loc în loc mici discuri metalice. Instrumentistul lovește membrana, agită cercul sau alunecă degetul peste membrană, producând sunete prin vibrația membranei la care se alătură sunetelor discurilor metalice. Este de origine persană și avea rol de imprimare a ritmului în dans.

DAIRÁ sau DAIREÁ (< tc.) s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. În România, este specific Dobrogei.

Intrare: dairea

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dairea daireaua
plural dairele dairelele
genitiv-dativ singular dairele dairelei
plural dairele dairelelor
vocativ singular
plural
daira
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular daira dairaua
plural dairale dairalele
genitiv-dativ singular dairale dairalei
plural dairale dairalelor
vocativ singular
plural
Intrare: dăirea
dăirea
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.