dactilograf, ~ă [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dactylographe] 1 smf Persoană care profesează dactilografia. 2 sn (Rar) Mașină de scris.

DACTILOGRAF, -Ă, dactilografi, -e, s. m. și f. Persoană care profesează dactilografia. Orice dactilografă... v-ar putea face acest serviciu [de a descifra un text]. CAMIL PETRESCU, T. III 233.

DACTILOGRAF, -Ă s.m. și f. Cel care practică dactilografia. [< fr. dactylographe, cf. gr. daktylos – deget, graphein – a scrie].

DACTILOGRAF, -Ă s. m. f. cel care se ocupă cu dactilografia. (< fr. dactylographe)

DACTILOGRAF ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică dactilografia. /<fr. dactylographe

dactilograf n. mașină de scris. ║ m. cel ce scrie cu această mașină.

*dactilográf, -ă s. (vgr. dáktylos, deget și grápho, scriŭ). Care scrie cu mașina de scris.

dactilograf (desp. -lo-graf) s. m., pl. dactilografi

dactilograf (-lo-graf) s. m., pl. dactilografi

dactilograf s. m. (sll. -graf), pl. dactilografi

DACTILO- „deget, mașină de scris, digital”. ◊ gr. daktylos „deget” > fr. dactylo-, engl. id., germ. daktylo- > rom. dactilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu frunzele dispuse ca degetele unei mîini; ~fazie (v. -fazie), s. f., mijloc de înțelegere între oameni prin semne convenționale făcute cu degetele; sin. dactilologie; ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care practică dactilografia; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica de a scrie la mașina de scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., urmă lăsată de degete, constituind un mijloc de identificare în antropometria judiciară; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., atitudine vicioasă, constînd într-o încovoiere permanentă a degetelor; ~id (v. -id), adj., în formă de deget; ~logie (v. -logie₁), s. f., dactilofazie*; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere exagerată a degetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică pentru refacerea degetelor distruse; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., specie de pești din ordinul acantopterigienilor, cu înotătoarele pectorale ca niște aripi; ~riză (v. -riză₁), s. f., ramificație a rădăcinilor vegetale; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu în antropometria judiciară, de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale; ~tecă (v. -tecă), s. f., ferigă fosilă din carbonifer și permian, cu sporangii izolați și grupați în formă de degete, pe partea inferioară a pinulelor; ~zoizi (v. -zoid), s. m. pl., indivizi din coloniile de hidrozoare, avînd rol tactil și de protecție.

DACTILOGRÁF, -Ă (< fr. {i}; {s} dactilo- + gr. grapho „a scrie”) s. m. și f. Persoană care profesează dactilografia.