11 definiții pentru dăuna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăuna vi [At: HAMANGIU, C. C. 398 / Pzi: ~nez / E: daună] A pricinui cuiva o daună Si: a prejudicia.

DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A vătăma. Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. – Pronunțat: dă-u-.

DĂUNÁ vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p.i. -nez. / < daună].

DĂUNÁ vb. tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)

A DĂUNÁ ~éz intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăuná (a ~) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuneáză

dăuná vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunéz, 3 sg. și pl. dăuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

Intrare: dăuna
  • silabație: dă-u-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăuna
  • dăunare
  • dăunat
  • dăunatu‑
  • dăunând
  • dăunându‑
singular plural
  • dăunea
  • dăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăunez
(să)
  • dăunez
  • dăunam
  • dăunai
  • dăunasem
a II-a (tu)
  • dăunezi
(să)
  • dăunezi
  • dăunai
  • dăunași
  • dăunaseși
a III-a (el, ea)
  • dăunea
(să)
  • dăuneze
  • dăuna
  • dăună
  • dăunase
plural I (noi)
  • dăunăm
(să)
  • dăunăm
  • dăunam
  • dăunarăm
  • dăunaserăm
  • dăunasem
a II-a (voi)
  • dăunați
(să)
  • dăunați
  • dăunați
  • dăunarăți
  • dăunaserăți
  • dăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăunea
(să)
  • dăuneze
  • dăunau
  • dăuna
  • dăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăuna

  • 1. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: prejudicia păgubi antonime: folosi 2 exemple
    exemple
    • Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.
      surse: DLRLC
    • Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • daună
    surse: DEX '09 DEX '98 DN