12 definiții pentru dăunător

dăunător, ~oare [At: IORGA, L. I, 58 / Pl: ~i, ~oare / E: dăuna + -tor] 1 a Care produce daune Si: păgubitor, (nob) dăunătos. 2 a Care vatămă Si: vătămător. 3-4 sm, a (Mpl) (Insectă) care distruge culturile de plante.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, m.) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.

dăunătór1 (dă-u-) adj. m., pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre

*dăunătór2 (dă-u-) s. m., pl. dăunătóri

DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru...)

Dăunător ≠ folositor, nevătămător

DĂUNĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].

DĂUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăunătór adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre

DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)

Intrare: dăunător
dăunător adjectiv
  • silabație: dă-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunător
  • dăunătorul
  • dăunătoru‑
  • dăunătoare
  • dăunătoarea
plural
  • dăunători
  • dăunătorii
  • dăunătoare
  • dăunătoarele
genitiv-dativ singular
  • dăunător
  • dăunătorului
  • dăunătoare
  • dăunătoarei
plural
  • dăunători
  • dăunătorilor
  • dăunătoare
  • dăunătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)