12 definiții pentru dăunător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăunător, ~oare [At: IORGA, L. I, 58 / Pl: ~i, ~oare / E: dăuna + -tor] 1 a Care produce daune Si: păgubitor, (nob) dăunătos. 2 a Care vatămă Si: vătămător. 3-4 sm, a (Mpl) (Insectă) care distruge culturile de plante.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, m.) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.

DĂUNĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].

DĂUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăunătór1 (dă-u-) adj. m., pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre

*dăunătór2 (dă-u-) s. m., pl. dăunătóri

dăunătór adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru...)

DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)

Dăunător ≠ folositor, nevătămător

Intrare: dăunător
dăunător adjectiv
  • silabație: dă-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunător
  • dăunătorul
  • dăunătoru‑
  • dăunătoare
  • dăunătoarea
plural
  • dăunători
  • dăunătorii
  • dăunătoare
  • dăunătoarele
genitiv-dativ singular
  • dăunător
  • dăunătorului
  • dăunătoare
  • dăunătoarei
plural
  • dăunători
  • dăunătorilor
  • dăunătoare
  • dăunătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)