11 definiții pentru dăuli dăoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

DĂOLÍ vb. IV v. dăuli.

dăolí1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolésc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăulí (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 dăuleáscă

dăulí vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăulí, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăulí, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăuli
  • silabație: dă-u-li info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăuli
  • dăulire
  • dăulit
  • dăulitu‑
  • dăulind
  • dăulindu‑
singular plural
  • dăulește
  • dăuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăulesc
(să)
  • dăulesc
  • dăuleam
  • dăulii
  • dăulisem
a II-a (tu)
  • dăulești
(să)
  • dăulești
  • dăuleai
  • dăuliși
  • dăuliseși
a III-a (el, ea)
  • dăulește
(să)
  • dăulească
  • dăulea
  • dăuli
  • dăulise
plural I (noi)
  • dăulim
(să)
  • dăulim
  • dăuleam
  • dăulirăm
  • dăuliserăm
  • dăulisem
a II-a (voi)
  • dăuliți
(să)
  • dăuliți
  • dăuleați
  • dăulirăți
  • dăuliserăți
  • dăuliseți
a III-a (ei, ele)
  • dăulesc
(să)
  • dăulească
  • dăuleau
  • dăuli
  • dăuliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăoli
  • dăolire
  • dăolit
  • dăolitu‑
  • dăolind
  • dăolindu‑
singular plural
  • dăolește
  • dăoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăolesc
(să)
  • dăolesc
  • dăoleam
  • dăolii
  • dăolisem
a II-a (tu)
  • dăolești
(să)
  • dăolești
  • dăoleai
  • dăoliși
  • dăoliseși
a III-a (el, ea)
  • dăolește
(să)
  • dăolească
  • dăolea
  • dăoli
  • dăolise
plural I (noi)
  • dăolim
(să)
  • dăolim
  • dăoleam
  • dăolirăm
  • dăoliserăm
  • dăolisem
a II-a (voi)
  • dăoliți
(să)
  • dăoliți
  • dăoleați
  • dăolirăți
  • dăoliserăți
  • dăoliseți
a III-a (ei, ele)
  • dăolesc
(să)
  • dăolească
  • dăoleau
  • dăoli
  • dăoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăuli dăoli

etimologie: