10 definiții pentru dăscălime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

dăscălíme sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67, ap. SFC I, 70 / E: dascăl + -ime] 1-5 (Îrg) Mulțime de dascăli (1-3, 5, 14). 6-10 Totalitate a dascălilor (1-3, 5, 14). 11 (Înv) Elevi care urmau cursurile unui seminar teologic. modificată

DĂSCĂLÍME s. f. (Cu sens colectiv; popular) Mulțime, grup de învățători sau de profesori. Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Rar) Elevi care urmau o școală de preoți. Am găsit o mulțime de dăscălime adunată. CREANGĂ, A. 128.

DĂSCĂLÍME f. înv. (colectiv de la dascăl) 1) Totalitate a dascălilor. 2) Mulțime de dascăli. /dascăl + suf. ~ime

dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești): se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.

dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălíme (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălímii

dăscălíme s. f., g.-d. art. dăscălímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂSCĂLÍME s. v. învățătorime, profesorime.

dăscălime s. v. ÎNVĂȚĂTORIME. PROFESORIME.

Intrare: dăscălime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălime
  • dăscălimea
plural
genitiv-dativ singular
  • dăscălimi
  • dăscălimii
plural
vocativ singular
plural

dăscălime

etimologie:

  • Dascăl + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09