11 definiții pentru dăscălime

dăscălíme sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67, ap. SFC I, 70 / E: dascăl + -ime] 1-5 (Îrg) Mulțime de dascăli (1-3, 5, 14). 6-10 Totalitate a dascălilor (1-3, 5, 14). 11 (Înv) Elevi care urmau cursurile unui seminar teologic. modificată

DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

DĂSCĂLÍME s. f. (Cu sens colectiv; popular) Mulțime, grup de învățători sau de profesori. Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Rar) Elevi care urmau o școală de preoți. Am găsit o mulțime de dăscălime adunată. CREANGĂ, A. 128.

dăscălíme (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălímii

dăscălíme s. f., g.-d. art. dăscălímii

DĂSCĂLÍME s. v. învățătorime, profesorime.

DĂSCĂLÍME f. înv. (colectiv de la dascăl) 1) Totalitate a dascălilor. 2) Mulțime de dascăli. /dascăl + suf. ~ime

dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești): se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.

dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăscălíme s. v. ÎNVĂȚĂTORIME. PROFESORIME.

Intrare: dăscălime
dăscălime substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăscălime dăscălimea
plural
genitiv-dativ singular dăscălimi dăscălimii
plural
vocativ singular
plural