9 definiții pentru învățătorime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂȚĂTORIME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.
ÎNVĂȚĂTORIME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învățătorime sf [At: DEX / Pl: -mi / E: învățător + -ime] 1 Totalitate a învățătorilor (4). 2 Mulțime de învățători (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚĂTORIME s. f. Totalitatea învățătorilor. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului, învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Învățătorimea de la sate are de jucat un rol de seamă în munca de întărire a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂȚĂTORIME f. (colectiv de la învățător) 1) Totalitate a învățătorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); corpul învățătoresc. 2) Mulțime de învățători. /învățător + suf.~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învățătorime (rar) s. f., g.-d. art. învățătorimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învățătorime s. f., g.-d. art. învățătorimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învățătorime s. f., g.-d. art. învățătorimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVĂȚĂTORIME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂȚĂTORIME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR, MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
învățătorime, învățătorimisubstantiv feminin
- 1. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dăscălime
- Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului, învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. DLRLC
- Învățătorimea de la sate are de jucat un rol de seamă în munca de întărire a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 108. DLRLC
-
etimologie:
- Învățător + sufix -ime. DEX '09 DEX '98