9 definiții pentru dăscălici dascaleci

dăscălíci smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m.

dăscălíci (rar) s. m., pl. dăscălíci

dăscălíci s. m., pl. dăscălíci

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

Intrare: dăscălici
dăscălici substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăscălici dăscăliciul
plural dăscălici dăscălicii
genitiv-dativ singular dăscălici dăscăliciului
plural dăscălici dăscălicilor
vocativ singular
plural
dascaleci
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dascaleci dascaleciul
plural dascaleci dascalecii
genitiv-dativ singular dascaleci dascaleciului
plural dascaleci dascalecilor
vocativ singular
plural