6 definiții pentru dăscălici dascaleci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.

dăscălíci smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălíci (rar) s. m., pl. dăscălíci

dăscălíci s. m., pl. dăscălíci

Intrare: dăscălici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciul
  • dăscăliciu‑
plural
  • dăscălici
  • dăscălicii
genitiv-dativ singular
  • dăscălici
  • dăscăliciului
plural
  • dăscălici
  • dăscălicilor
vocativ singular
  • dăscăliciule
plural
  • dăscălicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciul
  • dascaleciu‑
plural
  • dascaleci
  • dascalecii
genitiv-dativ singular
  • dascaleci
  • dascaleciului
plural
  • dascaleci
  • dascalecilor
vocativ singular
  • dascaleciule
plural
  • dascalecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăscălici dascaleci

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dascăl + sufix -ici.
    surse: DEX '98 DEX '09