2 definiții pentru dărămătură

dărămătúră f., pl. ĭ. Lucru dărămat, ruină. Hălăcĭugă.

dărâmătură f. 1. rezultatul dărâmării, ruină; 2. Mold. crăcile arborelui tăiat, vreascuri.

Intrare: dărămătură
dărămătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărămătu dărămătura
plural dărămături dărămăturile
genitiv-dativ singular dărămături dărămăturii
plural dărămături dărămăturilor
vocativ singular
plural