6 definiții pentru dărăcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură.

DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură.

dărăcitúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: dărăci + -tură] (Rar) 1 Material textil trecut prin darac. 2 (Înv) Cantitate de lână, de in sau de cânepă, care se ia într-o singură repriză din darac. 3 (Mun) Reziduuri rămase după dărăcire Si: (reg) dărăceală (3).

DĂRĂCITÚRĂ s. f. Cînepă, in, lînă etc. dărăcită.

DĂRĂCITÚRĂ ~i f. Material dărăcit. /a dărăci + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăcitúră s. f., g.-d. art. dărăcitúrii

dărăcitúră s. f., g.-d. art. dărăcitúrii

Intrare: dărăcitură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcitu
  • dărăcitura
plural
genitiv-dativ singular
  • dărăcituri
  • dărăciturii
plural
vocativ singular
plural

dărăcitură

  • 1. Material textil dărăcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Dărăci + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09