14 definiții pentru dârzenie dârjenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

dârzenie sf [At: ADAM, R. 136 / V: (reg) ~rje~ / Pl: ~ii / E: dârz + -enie] 1-4 (Fire sau) manifestare de om dârz (1-2) Si: (înv) dârzie (1-4), (îvr) dârzoșenie (1-4), dărzoșie (1-4). 5 Curaj. 6 Obrăznicie. 7 Fermitate. 8 Înverșunare. 9 Nesupunere a animalelor domestice Si: (înv) dârzie (9), (îvr) dârzoșenie (9), dârzoșie (9) 10 Agresivitate. 11 (Pex; înv) Sprinteneală. 12 Încăpățânare. 13 Orgoliu. 14 (Mol) Vigoare a unui om în vârstă Si: (înv) dârzie (14), (rar) dârzoșenie (14), dârzoșie (14). corectată

DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie

DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.

DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.

DÎRZÉNIE s. f. 1. Fire sau manifestare de om dîrz; îndrăzneală, curaj, cutezanță, hotărîre. Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. 2. Îndărătnicie, încăpățînare, înverșunare; perseverență. Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. 3. Mîndrie, semeție. În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: dîrjénie (POPA, V. 307) s. f.

dîrjénie f. (d. dîrj orĭ d. bg. dŭržanie, ținere, duržanie, îndrăzneală). Munt. Îndîrjire: dîrjenia cu care vorbise. (CL. 1910, 5, 548).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei

dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia (sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeție.

DÂRZENIE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (0~ de granit.) 3. încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ în realizarea țelului urmărit.) 4. îndîrjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

Intrare: dârzenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârzenie
  • dârzenia
plural
genitiv-dativ singular
  • dârzenii
  • dârzeniei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârjenie
  • dârjenia
plural
genitiv-dativ singular
  • dârjenii
  • dârjeniei
plural
vocativ singular
plural

dârzenie dârjenie

etimologie:

  • Dârz + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09