DÂRMON, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon.

dârmon sn [At: CANTEMIR, I. I. II, 9 / V: (îrg) ~oi, ~iu / Pl: ~oane / E: ngr δερμόνι „piele”] (Îpp) 1 Sită din piele cu găuri mari, prin care trec boabele de grâu sau semințele de cânepă, separate de paie sau pleavă. 2 (Fig) Selecție riguroasă. 3 (Îe) A trece prin ciur și prin ~ A fi supus tuturor rigorilor. 4 (Pex; îae; d. oameni) A avea o bogată experiență de viață. 5 (Prc; îae; d. oameni) A fi lipsit de moralitate. 6 (Îe) A trece din ciur în ~ A ajunge dintr-o situație grea, în alta și mai dificilă. 7 (Îe) A vedea ca prin ~ A avea vederea slabă, neclară. 8 Conținut al unui dârmon (1), folosit ca unitate de măsură. 9 (Olt) Vas pentru pregătirea mâncării.

DÂRMON, dârmoane, s. n. Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon.

DÂRMON ~oane n. Unealtă de cernut formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă, prevăzută cu găuri mai mari ca la ciur, fixată pe o ramă (de obicei circulară) și folosită pentru separarea cerealelor de pleavă. ◊ A fi trecut prin ciur și prin ~ a fi trecut prin multe; a poseda o anumită experiență. /<ngr. dromoni, bulg. dărmon

dârmon n. sită mare cu găuri mai largi pentru cernutul semințelor: trecut prin ciur și prin dârmon (v. ciur). [Bulg. DŬRMONŬ].

dârmoi² sn vz dârmon

dârmoniu sn vz dârmon

DÎRMON, dîrmoane, s. n. Ciur cu găuri mari pentru cernut cereale, semințe, nisip etc. ◊ Expr. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dîrmon = a) a cerceta, a examina (ceva sau pe cineva) în amănunt; p. ext. a bîrfi. Celelalte vînturau, dau prin ciur și prin dîrmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44; b) a trece prin multe, a păți multe, a căpăta experiență. Voi roșiți fără-ndoială, cititori, – dar vă prefaceți... Aide! Ați trecut cu toții și prin ciur și prin dîrmon. MACEDONSKI, O. I 413. A învățat carte pînă la glezne Și e Trecut prin ciur și prin dîrmon. PANN. P. V. III 153. ♦ Cantitate (de ceva) cîtă încape într-un astfel de ciur. Un dîrmon de grăunțe. ▭ Fata văduvei luă o legătură de caiere și un dîrmon de fuse și plecă la mătușa Dana în pădure. VISSARION, B. 171.

dîrmón n., pl. oane (ngr. dromóni, dîrmon [d. drómos, curs, drum], de unde și bg. darmon). Cĭur foarte mare p. cereale spînzurat de o piramidă de treĭ parĭ. Trecut șĭ pin cĭur și pin dîrmon saŭ pin cĭur și pin veșcă, om foarte stricat, rafinat, șiret și saŭ experimentat. – Și dîrmól, pl. oale, și dîrmóĭ, pl. oaĭe.

dârmon (sită) (pop.) s. n., pl. dârmoane (și în: prin ciur și prin dârmon)

dârmon (pop.) s. n., pl. dârmoane

dârmon s. n., pl. dârmoane

dîrmon (dîrmoane), s. n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s. f. (pleavă, ciuruială).

DÂRMÓN (< ngr.) s. n. Sită cui dimensiunile orificiilor de 10-15 mm, folosită la batozele și la combinele de cereale pentru separarea boabelor de pleavă.

a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.

om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență.