dîrmón n., pl. oane (ngr. dromóni, dîrmon [d. drómos, curs, drum], de unde și bg. darmon). Cĭur foarte mare p. cereale spînzurat de o piramidă de treĭ parĭ. Trecut șĭ pin cĭur și pin dîrmon saŭ pin cĭur și pin veșcă, om foarte stricat, rafinat, șiret și saŭ experimentat. – Și dîrmól, pl. oale, și dîrmóĭ, pl. oaĭe.