Definiția cu ID-ul 444577:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîrmon (dîrmoane), s. n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s. f. (pleavă, ciuruială).