7 definiții pentru cvartir

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. 1. (Astăzi rar) Locuință temporară a unui grup de oameni (în special a unor trupe) întrecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică, însă aceasta care da în Făinari le fusese totdeauna cvartir [birjarilor]. PAS, Z. I 223. Dădui ocol casei, spre a chibzui un loc mai potrivit pentru cvartirul meu de noapte. HOGAȘ, M. N. 84. 2. (Transilv.) Locuință cu caracter provizoriu (de obicei într-o familie străină); gazdă. – Variantă: cuartír (I. IONESCU, D. 522) s. n.

cvartír s. n., pl. cvartíruri

cvartír s. n., pl. cvartíruri

cvartir n. Mold. cartier militar: Neamțul are iară cvartir să vă ceară AL. [Nemț. QUARTIER].

cvartír și fartír n., pl. e (rus. kvartíra, germ. quartier, d. fr. quartier, d. quart, sfert. V. sfert). Rar azĭ. Pop. Loc de dormit, locuință. A da soldațiĭ la fartir, a-ĭ stabili pin [!] cantonamente, pin casele particularilor în lipsă de cazarme.

Intrare: cvartir
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvartir cvartirul
plural cvartiruri cvartirurile
genitiv-dativ singular cvartir cvartirului
plural cvartiruri cvartirurilor
vocativ singular
plural